Nu stiu ce sa mai scriu..iarna nu imi aduce inspiratie. Intr-un fel imi place iarna. Totul pare atat de curat si de pur. In acelasi timp mi se pare ca sufletul meu ramane din ce in ce mai pustiu. Si imi sangereaza inima. Cat de frumos..dare rosii de sange pe zapada alba..pacat ca sangele e al meu. Nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi. Eu te iubeam si chiar credeam ca si tu simti aceleasi sentimente curate pentru mine. Dar stii , iubirea e pura doar cand e reciproca si nu te pot forta sa ma iubesti asa cum o fac eu . Am decis , deci, sa plec o data pentru totdeauna din viata ta si sa uit de tot ceea ce numeam odata ''iubirea noastra''. Stiu ca in sufletul meu dragostea pentru tine o sa ramana mult timp si nimeni nu imi poate lua amintirile. Saruturile alea rapizi, spontane la care ma gandeam apoi si imi ziceam ''era cat pe ce sa ne prinda''. Dar totul a disparut acum pentru ca tu  nu mai esti la fel .Si nici eu nu ma sunt.
Stiu ca nu voi redeveni vreodata ceea ce am fost si nici nu mai incerc. M-ai schimbat si acum nu mai pot avea ceea ce am pierdut iubindu-te. Dar nu mai conteaza acum..regrete si greseli..sunt deja amintiri.
''Sometimes it lasts in love , but sometimes it hurts instead..''

Ochii tai imi vin mereu in minte si imi aduc aminte de noi. Sunt amintiri care dor si stiu ca oricand rana care de-abia s-a inchis ar putea sangera din nou. Acum ca a inceput sa ninga , as vrea ca zapada sa se astearna si peste sufletul meu , sa ramana doar alb..poate asa s-ar mai putea curata din petele de negru care ma apasa. Nu mai conteaza acum cine si cum a gresit , pentru ca oricum timpul nu o sa ne ierte greselile. Intre noi a fost ceva..Si poate o sa mai fie. Da , doar poate. Nu iti port ierta greselile si orgoliul , nu imi pot uita suferinta si tu nu imi poti ierta iubirea pe care ti-o port. Poate ai putea doar sa ma ierti ca nu pot fara tine. Stiu ca exista un suflet rasfrant in mii de atitudini diferite..dar sulfetul meu era deschis ca o carte in fata ta si erai singurul care imi putea citi suferinta si scrie fericirea. Totusi , ai ales sa arunci cateva cuvinte grele cu cerneala rosie in cateva randuri , sa te semnezi si sa pleci.
Acum ca totul s-a terminat , mi-e dor de noi.

 Totul se duce , nimic nu mai ramane..durere , lacrimi..toate raman in urma, alaturi de tot ceea ce am trait si am simtit vreodata..si doare ca nu mai suntem noi, dar mai ales ca nu mai sunt eu. Mi-ai frant sufletul si aripile , dar sunt tot aici, privesc cu lacrimi tot ceea ce am iubit. Pentru ca da , inca te iubesc si regret ca nu gasesc in suflet puterea sa sterg amintirea ta din mine si dragostea pentru tine din sentimentele mele.
Stii , de-abia gasesc forta in fiecare dimineata sa ma ridic din pat si stiu ca fiecare in fiecare zi simt cum imi curge durerea prin vene..fiindca e parte din mine si ma obisnuiesc cu ea..pentru ca oricum stiu ca va ramane acolo chiar daca vreau sau nu. Visele mele s-au naruit la venirea zorilor pentru ca atunci cand m-am trezit nu mai erai langa mine...
Acum am ramas singura in intunericul din viata mea si pasesc nesigura , nestiind ce imi va aduce urmatoarea miscare.

Catre mine..

Nu am stiut niciodata sa cred in mine si in tot ceea ce pot face fara tine..am invatat ceva din toata dragostea asta bolnavicioasa care m-a legat de tine..exista medicamente pentru suflet posomarat ! Si cu fiecare zambet pe care mi-l aduce ziua pe fata ma indepartez de tine cu cate un pas..cand voi fi departe o sa privesc in urma mea sa vad unde ai ramas..sau ce a ramas din noi. Nu mai plang acum pentru ceea ce esti sau pentru ceea ce am vrut eu sa fiu..pentru ca fiecare lucru are un final si acum incep sa ma bucur ca finalul nosru a fost aici..desi tu l-ai ales , crezand ca e mai bine pentru tine si ranindu-ma pe mine..acum incep sa ma vindec. Defapt, cine crezi tu ca esti? Ai luat candva tot ce era mai bun in mine si mi-ai intunecat esenta...dar utie ca soarele nu m-a uitat si mi-a luminat din nou viata.
Sunt anumite lucruri pe care nu ti le-am spus niciodata, doar le-am tinut inauntru..si acum ca ai plecat imi lipseste totul in legatura cu tine , nu pot sa cred ca inca te mai vreau!
Si chiar daca toate vocile din capul meu imi spun ca locul meu e langa tine..o sa imi calc pe inima si voi merge mai departe pe drumul vietii mele.

Inca o confesare..

Nu stiu de ce de-abia acum imi asum un adevar caruia nu i-am dat crezare , pe care l-am negat de atatea ori in fata propriului meu suflet : eu inca te mai iubesc. Candva ai rupt ceva in mine, mi-ai omorat destinul. Odata , tarziu, voi rupe si eu ceva in tine si apoi te voi lasa sa pleci. Chiar si atunci tot ma vei iubi. Stii , pasiunea nu cunoaste alfabetul ratiunii, vocabularul acesteia . Ea doreste doar sa se manifeste pe deplin , chiar daca nu priveste in schimb decat sentimente suave. M-ai urat...nu mai conteaza acum , caci acest sentiment e la fel de puernic ca iubirea. De ce m-ai urat? Am avut timp sa ma gandesc bine si sa inteleg tot ceea ce s-a petrecut in sufletul meu. Ca si prietenul , indragostitul daruieste tot ce are, fara a astepta o recompensa..daca persoana iubita ne deceptioneaza, oare avem noi dreptul sa ii blamam caracterul ? sau sa ii asaltam slabiciunile? Nu e oare de datoria noastra sa ne asumam o persoana care nu ne iubeste la fel ca pe una ce o iubim?
De dragoste sunt acum satula , ca de orice amintire. Am pasit pe drumul vietii pana acum si deja am obosit . Am gresit ..si cu ce pret ? Am fost pe cale sa-mi vand sufletul si tot n-am primit ce mi-am dorit.
Inchide ochii..va fi mai bine. Nu o sa mai vezi toata durerea ce te inconjoara..dar tot o vei simti. Iti curge prin vene , nu o simti? E deja parte din tine..nu mai incerca sa o alungi..ea tot o sa ramana acolo..ranile tale sunt prea adanci si nu o sa se vindece atat de usor..singura cale sa poti merge in continuare e sa nu privesti inapoi.
Gandeste-te bine ce alegi pentru ca mai apoi sa nu iti regreti decizia..eu desi am ales sa merg mai departe..tot te port in inima , zambind pentru ca te-am avut ..

Nu te mai vreau, nu te mai cred !

Pana la urma totul are sfarsit. Nu regret ca te-am iubit, iubirea e cel mai pur sentiment , e paradisul care nu poate fi uitat. Daca pana acum te-am privit doar cu ochii mei..acum te-am privit si cu ochii sufletului. Si nu mi-a placut ce am vazut. Am gasit doar sperante desarte , vise naruite , vorbe goale si ganduri departe. Lasa , nu ma privi cu ochii de copil . Nu are rost. Nu ma voi mai intoarce la ce am lasat in urma. Viata nu e o poveste. Candva ai avut o sansa..si nu ai stiut sa ma apreciezi asa cum trebuia. Acum nu imi mai e rusine sa ma privesc..de cand m-ai lasat si nu ti-am mai putut urma pasii m-am regasit. Stii, aveam nevoie sa petrec ceva timp cu mine insami si cu tot ceea ce credeam ca a ramas la tine..partile din mine. Dar iata-le tot aici, doar ca eu nu voiam sa le vad. Daca pana acum am trait cu ochii inchisi, din dorinta sau din necesitate, m-am hotarat ca de acum incolo sa ii deschid si sa privesc zambind lumea , in culorile sale. Recunosc, te-am iubit si poate inca te iubesc, dar viata nu sta niciodata pe loc.Intotdeauna trebuie sa tii pasul cu ea si eu mi-am dat seama ca am petrecut prea mult timp intr-o scoala unde se preda doar suferinta. Asa ca de dimineata, cand m-am privit in oglinda , am zambit si mi-am spus ''Vei trece peste !''...Si stii ceva, dragule , acum chiar cred vorbele astea si cred in mine..o sa imi adun toate puterile care mi-au mai ramas si voi da drumul fericirii ce ma cuprinde doar pentru ca merg inainte...
De acum inainte voi invata sa traiesc prin fiecare nerv, prin fiecare vibra, caci de-aia e facut omul. Nu pot ramane mereu cu aceleasi amintiri , regrete si suspine. Nu imi fac bine gandindu-ma ca te las in urma, dar asta a fost propria ta alegere. Poate mi-ai facut si mie un bine alegand sa pleci din viata mea, si desi te-am vrut atat de mult inapoi , acum nu cred ca m-ai mai putea intuneca. Nu pot uita ceea ce ai gresit fata de mine, dar nu iti voi blama acum caracterul si slabiciunile. Mi-ai adus si momente frumoase, de ce sa nu recunosc?  Desi adevarul doare e cel mai bine sa il stiu si sa ma impac cu el decat sa ma mint crezand ca te iubesc. Nu pot sa nu observ..nu mai esti acelasi. Si nici eu nu mai sunt. Dar fiinta mea renaste, ma tot scald intr-o pasiune care nu mai trece.
Nu te mai vreau ,
Nu te mai cred,
Sa te iubesc din nou
Ar insemna sa lupt si sa pierd.
Unele lucruri nu le poti simti de doua ori
Ori mergi inainte , ori mori.
Acum am spus tot ce aveam de spus. Imi revin , caci totul e trecator. Mai bine ramanem doar cu amintirea , cand imi citeai gandurile si sentimentele cu privirea.

Am pierdut.

Unde ma duc? Daca ma duc , unde ajung? Daca raman , cui raman si de ce? Nu poti fi inlocuit si as fi a nimanui daca nu ramai. Totusi , nu iti pot spune ''mai ramai'' ..e prea tarziu pentru regrete , lacrimi si pareri..acum a murit ziua de ieri si a fost ingropata ziua de maine. Stii , poate daca ma adresez tie acum , nu inseamna ca vreau sa vezi sau sa imi raspunzi . Ma adresez tie pentru ca aici esti asa cum te stiam , sau poate asa cum te-as fi vrut. Da , m-ai ranit si inca sangerez. Si inca sunt indragostita de cine as fi vrut sa fii..sau de cine esti. Ma trezesc in fiecare dimineata si ma uit in oglinda..ma intreb cum de am ajuns asa..poate pentru ca te-am iubit..sau poate pentru ca nu m-ai iubit. Poate trebuia sa fi stiut sa te iubesc mai bine. Poate trebuia sa ma iubesti mai mult. Sau poate totul s-a intamplat doar pentru ca asa trebuia. As fi vrut sa fiu tinuta minte ca fata care mereu zambea, chiar daca inima ei era franta si care iti putea lumina intotdeauna ziua, chiar si atunci cand nu o putea lumina nici pe a ei. Totusi , nu stiu daca in starea in care am ajuns mai pot sa fac pe cineva sa zambeasca.
Oricum , da ! imi pasa de tine..si ma doare..m-am ranit pe mine ca sa nu o mai faci tu . Proasta miscare. Cu ce am facut , am pierdut jocul .

Timpul e ucigasul perfect . Omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata . Omoara ura , omoara iubirea. Nu mai ramane nimic in urma. Se ia de noi toti si atunci nu mai exista chei si porti ..mai exista decat amintiri...care oricum vor fi pierdute..Timpul ne face sa uitam cine am fost si pe altii ca am fost. Privesc lumea din jurul meu si observ ca nimanui nu ii mai pasa de ceea ce se intampla. Poate doar tu mai existai in mintea si in inima mea..dar , ca pe toate celelalte lucruri..incerc sa te sterg, pentru a imi sterge mie suferinta. Si merg inainte..dar zambetele mele unde au ramas? Pai..le-ai luat cu tine cand ai plecat , iti amintesti? Poate tu nu, dar eu imi amintesc tot ceea ce ai zis..inca simt fiecare privire grea, ca si fiecare gest si rasuflare calda pe coare o simteam pe obrajii palizi. Da, acum sunt in chinurile asteptarii. Stiu ca nu trebuie , dar astep sa e intorci ca sa te mai privesc cu nelamurire , sa ma saruti , sa iti reprosez , sa ne certam si sa ma impaci cu cateva cuvinte bine alese care imi stergeau lacrimile..acum un zambet valoreaza mai mult pentru mine decat o suta de cuvinte..si daca as vedea din nou curcubeul , in spatele norilor care s-au strans in viata mea , m-as gandi ca esti acolo langa mine , tinandu-ma de mana, dandu-mi curaj si putere sa merg inainte !

Doar eu..

Cand toate se termina..zambesc .
E un nou inceput..
Oricum stiu ca nu voi mai avea vreodata
Nimic din ce-am avut.

Dragostea si zambetele
Au ramas in urma mea..departe..
Au mai ramas doar ganduri scrise
Pe-o pagina dintr-o carte..

Si totusi , ceva ramane
Ca o urma pe zapada..
Si-mi mai aud doar inima gemand
Intr-o bataie sfasiata..

In urma..fara tine.

Azi vreau mai mult...si am privit in urma des cu ochii goi, m-am pierdut prin fum, praf si ploi ca sa uit de noi..nu e dragut ca vreau sa uit acum, dar cred ca amandoi stim ca e cel mai bun lucru pe care l-as putea face..oricum tu nu mai privesti inapoi, ca sa vezi daca rana mai sangereaza..eu nu mai pot privi spre tine caci nu te mai gasesc..e prea mult fum in jur..si sentimentele noastre, sau ce a mai ramas din ele..nu mai sunt pure cum erau la inceput..spunem ca ne iubim..totusi, credem ce spunem? eu nu stiu daca tu ai crezut vreodata in mine..sau in noi..ori in tot ce a insemnat iubirea noastra..si pot spune ca Ea a existat..pentru ca altfel nu as fi aruncat acum si aici tot ce simt...cred ca acum incerc sa ma debarasez de sentimentele astea care ma distrug in interior..pentru ca in exterior nu vad mari schimbari si multi imi spun ca am ramas aceeasi..nimeni nu vede cat ma doare..sau toate schimbarile care s-au produs in mine..incet-incet ochii mei se sting, si ma mai doare doar cand respir, inima mea se frange cand bate si visele-mi mor cand visez..
Totusi, cand aud versuri de dragoste...ma gandesc ca ma regasesc si eu pe acolo..alaturi de tot ce-am pierdut si stiu ca nu voi mai avea vreodata..

Prietenilor mei ...

Ce inseamna pentru mine prietenia? Acum, ca am ramas fara prieteni, incerc sa cred ca e un cuvant strecurat printre altele pe care le stiu..si pe care sufletul meu incearca sa le silabiseasca cu usurinta...dar mereu raman la ultima silaba. De ce? Pentru ca nu pot sa uit ce insemna pentru mine prietenia. Au fost momente cand era tot ce aveam..cand pe aripile ei zburam deasupra lumii...si stiam ca Ea era ce mai importanta pentru mine. Au fost momente cand cadeam..si totusi prietenii nu m-au lasat sa ating pamantul. In ochii mei nu cred ca se mai citeste prietenia ramasa in sufletul meu in urmele greselii..Da, sunt o proasta ! Am gresit..am tradat si am distrus sentimentul care ma facea fericita ..prietenia este echivalenta cu fericirea ! Am avut cei mai bune prieteni..de ce ''am avut''? Pentru ca acum am ramas fara...tot din cauza mea ! Ce e in capul meu ? Dar in suflet? In suflet sunt amintirile cu prietenii...care mi-ai dat cele mai frumoase clipe din viata mea..Ele..prietenele mele...erau singurele care puteau face pentru mine lucruri pe care nimeni nu le-ar fi facutchiar daca taceau...ma tineau in brate cand plangeam...erau langa mine cand sufeream in tacere sau cand srigam dupa ajutor..ele imi inindeau mana cand cadeam..si aprindeau lumina in ochii mei cand era intuneric..erau singurele care imi vedeau lacrimile in ploaie si stiau ca tremur, nu de frig, in vant...stiau ce trebuia sa spuna ca totul sa fie bine sau cand trebuia doar sa ma asculte si sa imi dea mana....intotdeauna le voi simti lipsa daca viata o sa ne desparta, daca vom pasi pe alei diferite ale destinului..Daca o sa cititi asta...vreau sa mai stiti ca afectiunea ce v-o port nu se masoara cu nimic altceva din interiorul meu si ca orice greseala o regret inzecit...am plans si am ras impreuna..Mereu o sa fiti cele care vor avea un loc in inima mea. Eu...mereu voi fi acolo !
http://www.youtube.com/watch?v=y43w0xw9tyw
http://www.youtube.com/watch?v=pZyyjZeWOr0&feature=related

Ne plimbam usor pe aleile goale. Toama a baut verdele padurii, lasand in urma dare ruginii pe bietii copaci care parca nu mai au sufletul de altadata. Privind in jur , observ ca suntem doar noi doi, pasind usor, fara sa schimbam o vorba. Motivul inca nu il stiu....totusi..nici nu ne privim. Mergem in liniste si privim inainte. Zambesc. Nu stiu de ce. Totusi in sulfetul meu se naste o bucurie vaga. Poate doar pentru ca stiu ca El e langa mine. Si eu sunt langa el. As vrea sa spun ceva. Dar in linistea asta mi se pare ca orice as spune ecoul cuvintelor ar rasuna prea tare si s-ar pierde ceva din misterul momentelor noastre. Il privesc. El priveste in jos. Poate ca gandurile lui zboara undeva departe de noi si de tacerea ce ne inconjoara. Ajungem la o rascruce...Mi-a fost prea teama sa spun ceva, caci nu voiam sa pierd vraja tacerii. Ne-am privit o clipa si ne-am inteles. Am pornit din nou in liniste, de parc am fi 2 straini. Defapt, nu ne cunoastem. Poate daca eu as vorbi ar vorbi si el . Dar cu ce sens? Nu, nu vreau sa vorbesc eu prima. Mi-ar placea sa aud ca spune si un cuvant aiurea, dar sa-i aud vocea. Nu se intampla. In linistea care devenea absurda, imi suna telefonul. Raspund, si dupa caeva clipe se lasa din nou tacerea.
Ajungem de unde am plecat. Ne asezam pe o banca si asteptam. Ce asteptam? Poate ca unul dintre noi sa alunge tacerea..

Ultima ...

Simt, scriiind, ca ma desprind de El, ca si cand singura mea legatura cu el ar mai fi amintirea suferintei, atat cat mai este in mine. Gandul ca as putea lua viata de la inceput imi da curaj si totodata teama de a nu reusi. Uneori ma intrebam daca el exista macar, daca nu era cumva tot eu, asa cum as fi vrut sa fiu...acum , cand ma trezesc, ma duc la fereastra, sa vad cum e afara. Parca toata viata mea ar depinde de asta. Totusi..imi amintesc de ultima seara in care gandurile mele se indreptau catre el..Ma dureau tamplele si mi-era frig. Plangeam in hohote. Seara a intrat usor pe fereastra..Singuratatea din jurul meu a inceput sa ma apese. Mi-era frica de ea. Am stins repede lumina, parca mi-era frica de ce as putea vedea in jurul meu. Dar intunericul m-a speriat. Am aprins-o iar..tarziu, mi-am adunat curajul si am stins-o din nou...Eram iar in intuneric. Acum stiu ce-i singuratatea. Fiecare bataie de ceas ma doare. Ma trezesc singura. Adorm singura..Gandurile mele nu se mai indrepta spre nimic..poate doar spre ceea ce eram odata, pentru ca nu mai recunosc in mine nimic din ce eram atunci...nu mai pot sa zambesc decat pentru a ascund ce simt, sentimente grele, privesc in jur cu ochii calmi, totusi plini de lacrimi, si totusi urasc lumea in care traiesc..

As vrea sa-mi arunci zambete pe fata iar si iar,
Sa-mi arunci fluturi in par si
Lumina in suflet.
As vrea sa ma invalui in privri duioase,
Sa ma ademenesti cu zambete calde si
Sa ma cuprinzi cu imbratisari tacute.
As vrea sa ma inveti sa adorm zambind
Si sa ma trezesc cu tine in gand..
As vrea sa distrugem aceasta mare de tacere
Si acest val de uitare
Cu amintiri inca vii cu noi care
Imi umplu deseori sufletul de teama
Si de melancolie.
As vrea sa ramanem doar noi,
Invaluiti in taine, patimi, soapte si iubire.

Si nu iti puteam spune de ce se simtea asa...
Simtea asta in fiecare zi..
Si nu o puteam ajuta..doar o vedeam
Facand aceleasi greseli din nou..
Ce e gresit acum?
Prea multe probleme..
Nu stie unde ii e locul...nu stie cui apartine..
Vrea sa mearga acasa..dar
Acasa nu e nimeni..este locul unde zace
Franta in interior..
Fara un loc unde sa mearga
Sa-si stearga lacrimile, sa-si usuce ochii..
Franta in interior..
''Deschide ochii si uita-te in jur..
Afla motivul pentru care ai fost respinsa
Si acum nu poti gasi ce ai lasat in urma..
Fi puternica ! ''

Stai putin si asculta..ce auzi?
Nu auzi nimic? ..trebuie sa auzi ceva...
Nu poti auzi ca te strig? ..nu poti sa vezi ca plang?
Acum ca nu ma mai cunosc pe mine insami, de ce nu-mi intinzi mana?
De ce nu poti sa ma privesti cu ochii calzi?...asa cum te privesc eu in amintiri.
Mi-e dor doar de iubirea care ziceai ca nu moare...mi-e dor de cerul fara nori..
Mi-e dor de soare..
Oare cand iubesti, trebuie sa privesti inainte sau inapoi? Eu oriunde privesc..nu ma mai vad pe mine.
Te vad doar pe tine si amintiri cu noi..
Dar nu mai e ca inainte. Chiar daca tot ce imi amintesc te cuprinde...Nu mai esti acelasi.
Si te-ai schimbat si in sufletul meu..oricate alei ale inimii mele ma indeamna sa pasesc
ca sa ajung la tine..
imi aduc aminte de fiecare data ce voi gasi la sfarsitul drumului.
Acelasi om rece pe care nu-l mai recunosc, si aceeasi fiinta fara viata, uitata, stearsa , care am devenit.

Te-ai intors...defapt nici nu stiam unde plecasei. Dar te intorsesei in sufletul meu...Iti spusesem ca te urasc..oare chiar ma crezusei? Asta ma intreb acum , cand privesc in urma la tot ce am facut. Stii , Fat-frumos, totul e un joc doar pana cand te indragostesti. Visele mele nu au hotare, spiritul meu e liber si cauta intotdeauna ceva...Totusi, ce e acel ceva? Acel ceva era defapt un cineva..si erai tu. A trebuit doar sa te privesc ca sa stiu cat mi-esti de drag. Nu stiu , insa, Fat-frumos...daca tu simti la fel. Mi-ai promis ca o sa ma inveti sa zbor..dar ai plecat..si acum te intorci. As vrea sa fie usor ca in basme...Sa ma saruti si totul sa se termine frumos, ca un final al multelor povesti pe care le-am citit. Insa nu te vad venind..simt ca esti aici, dar nu te vad...Te vad, dar nu iti vad sufletul. Piei din mintea mea, revino-mi in inima ! Raspunde-mi , Fat-frumos ! Printr-o adiere de vant..sau printr-o soapta.
As vrea sa fii langa mine , Fat-frumos. Ramai cu mine ! Nu te pierde iar printre paginile cartilor cu zane, ramai in mintea si in inima mea !

De ce..?

Uite inca un vis spulberat..de ce toata sperantele si tot ce e mai bun in mine se naruie brusc, ca un cosmar care dispare o data cu venirea zorilor? Credeam in tine, credeam in noi..daca tu nu mai esti, eu in ce mai cred?  Toamna mi-a adus din nou numai tristete, rani deschise care sangereaza, miros de sange proaspat pe frunzele uscate..Tot ceea ce cladisem in mine, vise, iubire, emotii..unde au ramas? Nu stiu..eu nu mai simt nimic in mine..Ochii mei nu mai stralucesc..chipul care altadata de fericire stralucea e-acum indurerat si parca de soarele cald se fereste..Am ajuns sa nu mai cred in nimic.. Acum ma uit in oglinda si imi spun..la cine ma uit? Nu sunt eu..nu ma mai recunosc..cand ma uit in oglinda nu ma vad pe mine..vad tot ceea ce a ramas din mine..nu sunt eu cea completa ; a mai ramas o parte din mine..Credeam ca lumea e altfel decat intelesesem pana acum..ajunsesem sa cred ca ma iubeai..ca totul va fi bine..Dar acum inteleg..nu sunt o printesa, asta nu e basm..nu suntem la Hollywood, asta e un oras mic..acum e prea tarziu sa mai cred povesti cu feti-frumosi pe cai albi.
Credeam ca buzduganul va lovi intr-o zi in usa mea si te voi vedea pe tine , Fat-frumos..Mi-ai promis ca o sa ma inveti sa zbor, ca vom calatori ..si acolo unde vom vedea o lumina in intuneric ne vom opri si vom innopta..mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e dragostea si onoarea, Fat-frumos..M-ai luat cu tine in castelul tau , dar nu puteam sa stau mult..Venea zmeul si trebuia sa va luptati..Mi-ai promis sa ma inveti sa cred in vise si in dragoste, in fericire, Fat -frumos..Dar m-ai mintit si tu..ai plecat si nu te-ai mai intors..De ce , Fat-frumos, de ce? Vino aici sa lupti, sa ma inveti sa iubesc, nimeni nu o poate face pentru tine, Fat-frumos ..Sunt singura ! Trebuia sa fii aici, Fat-frumos , sa ma inveti sa lupt , sa imi vorbesti despre dragoste si despre sacrificiu ..Trebuia sa ramai aici sa ma aperi, Fat-frumos, pentru ca eu nu o pot face in locul tau, ca nu m-ai inavatat ..Ai plecat ca un las si nu m-ai invatat nimic ! Ai fi putut sa-mi spui doar cum m-ai facut sa te iubesc , Fat-frumos ! Dar tu nici macar nu ti-ai luat ramas bun ! Te caut in povesti si zeci de pagini imi vorbesc despre tine, dar tu nu esti nicaieri , Fat-frumos !  Ai plecat si ai luat cu tine si binele si raul din mine. Te urasc, Fat-frumos , te urasc !

Zambea ca sa ascunda tot ceea ce simtea. Se intrebase cineva vreodata daca in spatele acelui zambet se ascund lacrimi, sau daca ochii sai sunt vreodata tristi si pierduti ? Nu...daca zambea era de ajuns pentru ei. EL devenise actorul principal in lumea sa cu patimi...si chiar daca stia ca era doar o poveste, de fiecare data cand o retraia i se parea ca devine din ce in ce mai reala..A trecut timpul , si treptat a uitat...A aparut un alt El..alta iubire intensa..dar de data asta era altfel..simtea ca alaturi de el era locul ei..ca pieptul sau era caminul ei , ca tot ce avea era el..
Totul era din ce in ce mai bine..era pierduta in ochii lui..cand el ii spunea ca o iubeste ea numara culorile din ochii sai..spune ca nu o sa se indragosteasca niciodata..ea zambea si spera ca el se inseala..caci daca cineva ar fi intrebat-o daca il iubeste..ar fi mintit.

Povestea inimii..

Povestea mea s-a terminat aşa
Pentru că n-am putut vorbi cu ea
Nu puteam să mă stăpânesc
S-o iau de mână, să-i spun " Te iubesc! "

În mintea lui eşti numai tu,
Nu ştie ce să facă, începe să te placă, dar preferă să tacă
Pleacă, când e supărat mereu, îi pare rău că n-are tupeu ..
Să vorbească să-ţi spună că ţine la tine
D-asta tot pleacă, d-asta tot vine
Dacă nu tu atunci cine? ! Atunci cine? !

E timid, îi e greu să-ţi spună ..
El e soare, tu eşti lună ..
Mereu vă vedeţi, dar nu staţi niciodată împreună ..
Mereu cu lacrimi în ochi când te vede plângând ..
Spune când, oare când o sa fi a mea
Cu o parte din inima care nu mai bate,
Te vrea aproape, dar nu poate ..
Să-ţi spună : Te iubesc, te iubesc decât în spate
Îl roade când te vede cu altcineva
Îi frângi inima, nu te mai juca
Dacă-l iubeşti bine, dacă nu pa ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Când ai pe cineva lânga tine
Şi nu şti să apreciezi
Realizezi ce greu ţi-e fără el abia când îl pierzi
Realizezi ce mult lipseşte acel cineva
Care zi de zi zâmbea
Te iubea, dar nu-ţi spunea ..
Nu era greu să vorbească
Că te iubeşte să-ti spună
Era greu să te privească-n ochi
Şi să te ia de mână
Era greu când doar voi doi
Singuri eraţi faţă-n faţă
Să-ţi spună că te iubeşte .. ca eşti femeia ce-o aşteaptă de-o viaţă
Le e frică şi crede
Că dacă o să te întrebe, o să-l refuzi ..
Aşa că mişcă-te repede
Întreabă-l până n-o să renunţe la gândul
Că la fel cum te iubeşte el, îl iubeşti şi tu ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Noi...

Nu stiu cum a inceput..Poate un gand ratacit departe..Poate o privire furisa, intr-o zi cu soare..Poate doar mi te-a adus vantul in gand, o data cu o frunza care a cazut dintr-un plop...Toamna..Nu credeam ca poate sa-mi aduca in suflet altceva decat melancolie, amintiri vechi care se invalmasesc in mintea mea, sau frig si cer innorat. Dar acum s-a intamplat altceva..Mi te-a adus pe tine..Tu..oare ce insemni tu ? Ma intreb chiar si-acum unde esti..ce sa fac, cum sa-ti spun ca-mi lipsesti...

Daca viata mi-ar putea oferi
Inca o data sansa de-a regasi
Clipele ce-au fost si s-au risipit
Si tot ceea ce impreuna am trait...

Port in gand mereu doar privirea ta
Realitatea nu pot accepta..

Ieri erai cu mine,azi nu mai esti
Ce-am trait candva azi sunt doar povesti.
Tu spuneai mereu:"Traieste-ti clipa!''
Viata insa n-a putut ierta
Tu esti acum departe de mine..

Mi-a ramas doar amintirea ta.

Vei ramane in gandul meu
La bine si la greu..
Iar tot ceea ce-am facut impreuna ne va lega mereu.
Astazi cerul parca e innorat
Totu-n jurul meu imi pare schimbat
Uneori viata nu ne da de ales..

Este ultimul meu vers , te-am pierdut
Amintirea se asterne-n trecut
Ieri eram un suflet nevinovat
Astazi inocenta si iubirea mi-ai luat !

Uite-ma..

Uite-ma...te privesc si vad
cat te-ai schimbat.
Uite-ma...privesc poze vechi
dintr-un album vechi.
Uite-ma...astept sa vina un miracol
sa mi te aduca inapoi.
Uite-ma...inteleg ca totul are un sens,
chiar daca nu intotdeauna il intelegem.
Uite-ma...privesc cu ochi mari lumea
ciudata care ma inconjoara.
Uite-ma...ascult tot ceea ce se aude in jurul meu,
chiar daca uneori nu se aude nimic.
Uite-ma...ma gandesc la tine si
fara sa vreau zambesc.
Uite-ma....te iubesc si inca
te astept inapoi in viata mea !

De n-ar fi fost..

De n-ar fi fost ceata, ai fi vazut cat te iubeam..
De n-ar fi fost frig, ai fi simtit cum tremuram..
De n-ar fi fost ploaie, ai fi fazut ca plangeam..
Si-ai mai fi stat..
Dar a fost ceata si frig si ploaie..si ai plecat..
De n-ar fi fost noapte, ai fi vazut cum te priveam..
De n-ar fi fost vant, ai fi stiut ca te chemam..
De n-ar fi fost rece, ai fi vazut cat te doream..
Si-ai mai fi stat..
Dar a fost noapte si vant si rece..si ai plecat...

Ultimul freamat de dragoste

Ma intorc la poezia petalelor tale,
La umbra gestului flamand
Din ultimul freamat da dragoste.

Ma intorc la suavul sarut
In timp ce mana grabita
Rupe ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la dulce imbratisare

Fara a tine seama
De ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la tipatul strident
Ascuns in intregul meu trup,
Uitand de ultimul fremat de dragoste.

Ma intorc la linistea profunda,
Parcurgand culorile ochilor tai

Si ascult ultimul freamat de dragoste.

Am invatat ca prietenia adevarata
Continua sa existe si la distanta.
Asta e valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca daca cineva
Nu te iubeste cum vrei tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent
Cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa il ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna
De ajuns sa fii iertat de altii.
Cateodata trebuie sa inveti
Sa te ierti pe tine insuti.

Biografie.

Unde si cand m-am ivit in lumina nu stiu,
din umbra ma ispitesc singura sa cred
ca lumea e o cantare.
Straina zambind, vrajita suind,
in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.
Cateodata spun vorbe care nu ma cuprind,
cateodata iubesc lucruri care nu-mi raspund.
De vanturi si de ispravi visate imi sunt ochii plini.
Seara se-ntampla uneori s-ascult
in mine cum se tot revarsa
povestile unei iubiri uitate demult.
Ziua traiesc imprastiata cu furtuna.
Cu cuvinte stinse am cantat si mai cant durerea din suflet,
marea iubire, ingerii de ceara.
De pe-un umar pe altul,
tacand imi trec steaua ca o povara.

 '' Poate m-ai iubit si nu am stiut..poate am gresit, dar nu am vrut..poate te-am ranit si ai plecat...poate ma gandesc la tine, poate m-ai uitat ''..Asta scria pe coala alba din fata ei, in timp ce toate amintirile cu ei ii inundau mintea si sufletul..Toata fiinta ei tremura la atingerea imaginilor cu el..stia ca nu trebuie sa mai continuie asa, dar nu putea..il vedea in fiecare zi zambind, stia ca zambetul lui nu se datora ei, dar nu mai conta acum..tot ceea ce conta era ca el era fericit, chiar daca ea nu..Il inventa in fiecare noapte din lacrimi, din soapte, din patimi si din iubire..Si dimineata visul se destrama la lumina zorilor..Pana la el, putea privi mereu in urma, caci nu o ranea ceea ce vedea..acum era diferit..Nu se mai putea uita inapoi caci sulfetul o durea..nu era o durere trecatoare..devenise deja parte din ea..stia ca dimineata, cand deschide ochii, nu va vedea un mesaj de la el , dar va simti din nou durerea curgandu-i prin vene..Si au trecut ore..Coala devenise acum altarul gandurilor sale..era cel mai apropiat prieten al sau..care desi nu ii putea raspunde, o asculta de fiecare data..
A doua zi la scoala l-a vazut..era asa cum fusese intotdeauna..si totusi diferit..ea statea singura pe scari, privindu-i pe ceilalti in lumina holului alb..S-a apropiat de ea, a privit-o cu ochi verzi.. ea a simtit un fior..
- Te iubesc, i-a spus..Te iubesc mai mult decat ieri si mai putin decat maine..Tot timpul am incercat sa fug de amintirea ta, de dragostea ce ti-o port..dar am inteles ca nu pot...lasa-ma sa iti arat ce insemni pentru mine..hai sa invatam sa fim ca inainte..
-Nu vreau sa fim ca inainte..poate vei pleca iar si din nou ma vei lasa singura..
A incercat sa o ia de mana..ea s-a ridicat si l-a luat in brate..sita ca nu o va mai lasa singura niciodata, caci acum mai mult ca oricand citise iubire in ochi sai verzi..Timpul decisese pentru ei...Trebuia sa fie impreuna !

As vrea sa vezi cat te iubesc, sa-ntelegi cat imi doresc sa crezi din nou in mine..Vise, iubire, emotii...cine se gandea ca se poate spulbera un vis intr-o secunda? Doar cateva cuvinte pot alunga tot soarele dintr-un suflet colorat in nuante pastelate..De ochii tai verzi mi-e dor ca de-o zi de primavara..imi bate inima si-acum la fel ca prima oara..ce vis frumos e iubirea ce ne-a legat odata...Nu gasesc cuvinte si gandurile nu ma poarta spre inceputurile noastre..nici nu e nevoie sa imi aduc aminte..conteaza ceea ce traiesc in prezent..Stiu ce simt, nu e nevoie sa mint..Doar ca esti orb, nu vezi cum te privesc, surd, nu auzi cat de tare strig ca te iubesc, mut, nu-mi poti da raspunsuri la intrebari puse de mult...Mi-e dor de tot ceea ce ne lega odata, de toate zilele de dor si noptile de patimi, in care asteptam un mesaj sau sa sune telefonul...Imi spuneai cu ochi de copil a doua zi "Am uitat...'' si sareai si ma sarutai..Asa ma faceai sa uit ca eram suparata..
Dar toate astea s-au pierdut undeva intr-o amintire fericita a fericirii mele..

Credeam ca esti undeva departe, poate gandindu-te din nou la noi..ca la un cantec scris pe o foaie veche, jumatate pierduta undeva printre filele vreunei carti..credeam ca esti undeva departe, cantand un cantec vechi ca iubirea noastra..credeam ca esti undeva departe, ascuns in sufletul meu ca o adiere lina de vant intr-un rasarit de soare..sau intr-un amurg..mi-e totuna acum . Mi-e dor sa fiu libera ca vantul..mi-e dor sa imi aud inima cantand...De cand te-am vazut ultima data, nu imi mai aduc aminte cand, m-am schimbat mult..Sunt din nou vrajita de cantecul unei iubiri pierdute, care se naste iarasi din cenusa ramasa, cum s-a intamplat de multe alte ori inainte..de ce? Pentru ca iubirea e mai puternica decat timpul, deschide toate zavoarele puse pe porti inchise de mult, uneste doua parti ale unei inimi frante..Stiam ca asa se va intampla cand te voi vedea iar, dar nu credeam ca sentimentul asta va fi atat de puternic..parca mai puternic decat inainte..
Te iubesc acum mai mult decat oricand, ochii tai verzi imi sfredelesc sufletul si sentimentele ce ti le port curg libere prin venele mele, imbolnavindu-ma de o iubire fierbinte, care arde totul in mine !

I need you now..

Mi-e dor de zilele cand eram langa tine..de zilele cand stiam ca esti doar pentru mine..traiam pentru tine, respiram pentru tine..chiar daca plangeam pentru tine, imi stergeai lacrimile si-mi spuneai ca o sa fie bine..dar acum ca ai plecat cine va umple locul pe care l-ai lasat in inima mea?..Nu stiu..nu mai stiu nici macar cine sunt..sunt doar o umbra stearsa rupta dintr-un apus uitat...un apus din sufletul meu..amurgul dragostei ce ti-o port...
- Vreau sa plec, mi-ai zis..
-Nu pleca...ramai cu mine..
Ai intors spatele si ai pasit usor...De atunci mi-am jurat ca nu o sa te mai iubesc...dar in fiecare moment imi incalc juramantul caci iti faci loc din nou in inima mea...
Dar a trecut timpul...mereu am avut nevoie de timp pentru mine..niciodata nu am crezut ca voi avea nevoie sa fii langa mine atunci cand plang..cand pleci de langa mine numar pasii pe care ii faci..nu vezi cata nevoie am acum de tine?

Povestea noastra

Cand ne-am cunoscut eram doar 2 copii..mi-am dat seama de atunci ca pentru mine vei fi un fat-frumos, rupt din filele unei carti vechi cu povesti de dragoste..curand te-am cunoscut..mi-ai frant aripile..erai tot ceea ce nu aveam, erai tot ce visam..dar nu ti-a pasat..intr-o seara un mesaj ''Vrei sa fii cu mine?''..am raspuns ''Da'' plina de speranta, caci ma iubeai...cand ne-am despartit, nu am simtit nimic..a trebuit sa treaca zile in sir ca sa imi dau seama ca te iubesc si ca vreau sa fiu cu tine...ne-am impacat..m-ai parasit pentru un pretext..au urmat zile fara soare si pline de lacrimi..traiam prea multe patimi..si pentru ce? Vara a venit si timpul m-a despartit de amintirea ta..Eram fara viata, fara speranta, doar o umbra stearsa rupta dintr-un apus..La inceput de toamna, cand te-am vazut iar, simteam acelasi gust : dulce si amar !..Dar nu am vrut sa plec..stiai cat te iubesc..am folosit tot ceea ce stiam ca sa pot fi cu tine..uneori ma primeai in imbratisarea ta..in visele mele..si-atunci simteam ca mor..caci omorai sufletul in mine..o alta vacanta de iarna ma despartea de tine..si ne-am certat...nu vorbeam..credeam ca e mai bine..dar defapt frangeai totul in mine..si am fost din nou prieteni..si au urmat alte zile pline de sperante..te priveam plina de dragoste, te iubeam si ma intrebam de ce..In vara asta am fost un dezastru..prietenii ma priveau ca pe o piesa de teatru..eram cu melodiile, fiindca nu eram cu tine..Apoi m-am trezit, caci prietena mea m-a luat de mana..stateam cu ea ca sa stau cu tine..desi nu stiu daca intelegea ce insemni pentru mine..La inceput de toamna am fost iar fericita..dar tu doreai sa fii cu prietena mea..asa ca voiam sa renunt pentru ca te iubeam si voiam sa fii fericit..Dar apoi v-ati despartit..chiar si acum, desi mi-e teama sa te mai iubesc, te vad printre gene si stiu ca daca ai veni inapoi la mine te-as primi cu inima deschisa, pentru ca asta inseamna iubire !

.....

Cu buze calde ma sarutai pe ochii mari pe tample, si in taina parca asteptai un rau sa ni se intample..m-ai cuprins la piept si iti simteam inima..batea din ce in ce mai tare..nu stiam de ce..cand m-ai privit in ochi si m-ai luat de mana, a fost un ''adio'' fara cuvinte..intelegeam din privirea ta ca trebuia sa pleci..dar nu stiam de ce..Ma durea sa te vad ranit, sa ma simt ranita, sa trebuiasca sa pleci de langa mine smuls de viata care parca nu ne mai dadea pace, care ne unise doar pentru ca mai apoi sa ne desparta..Credeam ca aveai sa ramai langa mine pentru totdeauna, erai tot ceea ce imi dorisem vreodata..Visam cu ochii deschisi la toate clipele pe care le traiseram impreuna..In sufletul meu care ardea in flocul unei iubiri dureroase, simteam cum cu fiecare privire lasi o urma de cenusa..pana te-ai intors..Lacrimile imi curgeau pe obraji..Poate nu mai eram nimic unde o data fusesm totul..
 - De ce faci asta? Cum poti spune ''adio'' fara cuvinte? De ce viata ne desparte asa?
 - Nu stiu..poate pentru asta am fost impreuna, doar ca sa fim despartiti..dar esti totul pentru mine! Esti motivul pentru care traiesc..Te iubesc !
 - Nu pleca..nu ma lasa sa cad incet in intunericul din sufletul meu..Viata nu ne poate lua iubirea..Nu gasesc cuvinte care sa ne aduca la inceput..dar povestea noastra nu se poate termina asa !
 - Dar s-a terminat, baby...Adio!
Si ai plecat..am cazut in genunghi privind cum te indepartezi in ceata subtire de toamna..nu mai stiu cand am stat acolo..poate 1 minut, poate 1 ora..Nu timpul era acum cel ce ma framanta..Plecasei...Nu alesesei sa lupta pentru iubirea noastra, ai ales sa imi spulberi visele si sa pleci..
M-am ridicat si mi-am spus ca trebuie sa uit..dar nu am putut..
Te-am vazut din nou peste o luna..cat de mult te schimbasei..dar pentru mine erai la fel..mi-as fi dorit sa te pot lua in brate si sa iti spun cat de mult te iubesc..In schimb, am trecut absenta pe langa tine, uitandu-ma in ochii tai in care dragostea noastra se oglindea perfect odinioara..Nu am mai putut citi nimic in ei..caci ti-ai inchis sufletul si din ziua in care mi-ai spus ''adio'' eu am pierdut cheia...

Daca am puterea sa te astept un timp nelimitat, sa te iubesc neconditionat..

Te astept..cat te voi mai astepta? ..Voi avea puterea sa te astept un timp nelimitat, sau sa te iubesc neconditionat ? Da, pentru ca esti parte din mine..Pentru ca ochii mei cauta ochii tai care ma innebunesc, pieptul meu cauta bataia inimii tale, inima mea te cauta pe tine !..As vrea sa miroasa a zori si-a mar si-a tot ce e bun intr-o casa, sa ma intrebi daca vreau un ceai, iar eu sa iti soptesc ''Te iubesc!''..Imi amintesc prima noastra discutie..Ai venit ca o adiere de vant si mi-a sters o lacrima de pe obraz..Am zambit si te-am imbratisat..Nu stiam cat a insemnat asta pentru tine..A doua zi m-ai luat in brate si mi-ai soptit "Te iubesc "..Simteam asta pe zi ce trecea..Te iubeam si eu din ce in ce mai mult..Dar intr-o zi am vorbit..Mi-ai spus ca nu ma mai iubesti..Am simtit ca mor..Dar am tacut..Nu puteam plange in fata ta....
Dar am ajuns acasa..m-am inchis in baie si am inceput acele acte sadice care imi umpleau mana, mintea si inima de sange..dar durerea nu trecea..doar ca eu o rataceam undeva in adancul sufletului..Noi nu aveam un inceput..Eu nu il gaseam..Dar te gaseam mereu in inima mea, unde esti si acum, si inca vreau sa iti ascult inima, in care vreau sa revin !

Stiu un loc in care pot sa visez oricat mi-ar fi de greu...E de-ajuns sa-mi amintesc cum ma iubeai..Dar minciuna a intervenit...Ne-am departat..Simteam asta si plangeam mereu, dar degeaba..nu stiu daca ma mai iubeai asa cum te iubeam eu..Asa am ramas singura in intunericul din mine..Totul era cenusiu, din inima mea picurau lacrimi, regrete fierbinti care imi inecau sufletul..Tu nu mai erai ca sa-mi stergi lacrimile sau sa-mi raspunzi la intrebari pe care nici macar nu le-am pus..Erai undeva departe, poate in alte brate..poate sarutand alte buze, poate simtind caldura altui piept..Dar oricate ziduri se ridica intre noi eu sunt aici si te-astept pentru ca stiu ca intr-o zi te vei intoarce si vei vrea sa repari totul..Asigura-te doar sa nu fie prea tarziu !

Poate fericirea n-are nume, dar ce e mai trist pe lume decat sa mori de dragoste ranita?..Imi pare rau pentru ca te iubesc atat de mult, dar nu regret nicio clipa in care ti-am plans in brate sau ti-am ascultat bataia inimii...Doar pentru ca nu mai esti langa mine, nu inseamna ca iubirea mea pentru tine cunoaste acum granite sau ca nu mai faci parte din esenta mea..Imi spui ca ma mai poti iubi, dar nu acum..A iubi e ceva ceresc, iar tu nu ai aripi..si acum ca ai plecat nici eu nu mai am..Pentru ca m-ai oprit din zbor atunci cand ai plecat..Dragostea nu se spune, ea se simte..Daca te vei trezi intr-o dimineata si vei simti ca iti lipsesc, de-abia atunci iti vei da seama ce ai lasat in urma aunci cand ai plecat de langa mine !

Am fost iubita...

Cand plangeam ai venit si mi-ai sters lacrimile, ti-ai trecut mana prin parul meu si m-ai sarutat pe frunte, ca pe un copil care nu stie ce inseamna dragostea sau durerea..a trecut mult timp de atunci..Acum ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc..Nu stiu cine sunt sau ce caut in viata mea..Am stiut oare vreodata?..Poate..Dar aripile mele s-au transformat in scrum o data cu acea zi..Speram sa nu ajungem niciodata acolo..Dar se pare ca fost inevitabil..Stateai in fata mea si ma priveai, dar nu spuneai nimic..Nu aveai cum sa ma mai minti..Stiam ca alte brate te vor, dar am vrut sa aud asta din gura ta..Ce te asteptai? Sa te implor sa nu pleci?..E viata ta, nu eu sunt cea care iti spune ce sa faci, sau ii dicteaza inimii tale pe cine sa aleaga..Vreau doar sa stii ca daca vreodata, in vreo dimineata vei simti ca iti lipsesc atunci vei fi simtit ce e dragostea..si poate va fi prea tarziu..poate nu te voi mai astepta pana iti vei da seama cat te iubesc..Vrei sa pleci? Fa-o !..Raneste-ma ! Spune-mi ca nu ma mai iubesti.. !
 - Stii...am decis ca ar fi bine sa nu ne mai vedem zilele astea..te-am iubit, dar nu stiu daca mai simt la fel..
 - Inteleg...nu ma vei mai vedea..voiam doar sa iti zic ca...( simteam cum lacrimile imi curg pe obraji )..nu voiam sa iti zic nimic...
 M-am intors si am inceput sa pasesc pe alee, spre casa..Pe drum, am vazut o cearta intre un baiat si o fata..el ii striga ca nu a iubit-o niciodata..
Atunci am inteles..si indiferent de durerea pe care o simteam in mine..am inteles ca macar am fost iubita !

Te vreau..

Am incercat sa fiu alaturi de tine atunci cand ai avut nevoie de mine..cand ai plans am incercat sa iti sterg toate lacrimile, cand ai tipat, ti-am alungat toate temerile..in anii acestia nu am dat drumul mainii tale..si inca iti apartin ! Privirea ta inca ma sfredeleste, buzele tale ma amutesc, imbratisarea ta ma copleseste..Poate asta e iubire adevarata..sau poate doar ma prefac, incercand sa-mi alung durerea asta care e prea reala..Dar sufletul meu tanjeste dupa tine..Ochii mei tanjesc dupa ochii tai..Pieptul meu tanjeste dupa bataia inimii tale..Mi-e dor sa te sarut, sa iti spun ''te iubesc'', sa te simt cum iti plimbi mana pe fata mea, ma saruti si apoi imi treci mana prin par si imi spui ''va fi bine'' chiar daca e greu..Si ce daca el ma vrea? Nu ii apartin..Nu sunt a lui ! Nu am fost si nu voi fi ! Pentru ca iti apartin..doar tu ai puterea sa imi dai aripi sa zbor...doar tu ma iubesti cum nimeni nu o face..sau poate doar vreau sa ma iubesti...Nici nu stiu ce as vrea sa faci..sa ma iubesti sau sa te prefaci..Dar imi gasesc paradisul doar in bratele tale..Mi-ai zis odata ca dragostea e singurul paradis ce nu poate fi uitat..Am vazut ca e adevarat..Dar te vreau inapoi ! Vreau sa ma strangi in brate in fata tuturor..sau in lumina slaba a unui stalp din parc, cand ma strangeai la piep si imi sopteai ca ma iubesti...Nu stiam de ce soptesti, nu era nimeni sa auda..mi-ai spus ca nu vrei ca noaptea sa ma fure de langa tine..Te-am strans in brate si simteam ca pieptul imi arde..era inima mea care imi striga ca nu vrea sa te piarda niciodata..Acum pieptul imi arde din nou, dar inima imi sopteste ''Adu-l inapoi ! ''

Dragoste !

 - Stai jos..! I-a soptit la ureche..
 Erau doar doi copii..nu stiau ce e iubirea..
 - Vreau sa vorbim..e important..
 Ea credea ca e un joc..unul dintre multe altele pe care le jucasera impreuna..S-a asezat zambind..De-abia astepta sa auda ce avea de zis..
 - Nu stiu cum sa iti spun...Esti tot ceea ce am..Tu esti in sufletul meu mereu, tu imi aduci lumina in ochii si iubirea in inma...Te iubesc !
 - Da, si eu te iubesc !...
 - Nu...nu e un joc acum, nu intelegi? i-a spus luand-o de maini..Eu chiar te iubesc..Adica esti totul pentru mine..Sentimentul asta se numeste dragoste..
 Nestiind ce se petrecea in sufletul ei, ea s-a ridicat si i-a spus in timp ce se indeparta..''vorbim mai tarziu''...
 El a ramas acolo pentru ceva timp..privind in gol..amicitia se transformase in iubire..o iubire care-l mistuia..
 L-a sunat mai tarziu si i-a spus..
 - Stii, m-am gandit si...Da, te iubesc ! Esti totul pentru mine !

Spune-mi..!

De ce? De ce nu ma mai regesasesc in mine? De ce fiinta mea nu imi mai recunoaste sufletul? De ce spiritul meu nu mai poate zbura liber in lumea mea?..Pentru ca te-am pierdut..Pentru ca tot ceea ce faci e sa ma minti, sa imi arati nepasare..sa nu-ti pese de mine..de ceea ce a fost o data...Iti aduci aminte cum a inceput? ..Ce copii eram..Imi tot ziceai ca ma placi, nu ma interesa..De ce?..Buna intrebare..Nu stiu..Imi aduc aminte de tine..cu chipul cald, cu ochi cuminti..Cat de mult te-am iubit...Cat de mult te-ai schimbat..si ma doare. Nu am mai vrut sa stiu de tine..te-am uitat, te-am ascuns undeva in sufletul meu, vrand sa te uit..Dar am putut? Nu..Esti inca in mine..Piei din mintea mea! Revino-mi in inima ! Iubeste-ma ca la inceput..Zambeste-mi cum o faceai inainte..cand ma iubeai..Invata-ma sa rad din nou..Ajuta sa uit cum de am uitat de noi..Invata sa cladesti, nu sa distrugi totul in mine..Hai sa invatam ca mai avem multe de invatat !

De ce ai fost tu?

Se spune ca inimii nu ii poti porunci..De aceea inima mea te-a ales pe tine..Dar zilele astea mi-am dat seama ca nu meriti, dar nu ma pot lasa de a te iubi. E ca o dependenta de care nu pot scapa. M-as duce intr-un loc, doar cu visele mele, un creion si un carnet, pentru a imi lasa toate gandurile scrise, poate le-ar gasi cineva, cand eu poate voi fi departe..As vrea sa pot pleca departe, unde imaginea ochilor tai sa nu ma ajunga, unde caldura bratelor tale sa nu ma mai cuprinda, unde linistea sarutului tau sa nu se mai auda ca un ecou in capul meu..Dar iata-ma ! Sunt tot aici..De ce? Pentru ca daca as pleca nu te-as mai vedea in fiecare zi aruncandu-mi cate o privire pe care nu o mai pot descifra, nu te-as mai vedea cu ele...poate nu te-as mai simti ranindu-ma... Dar acum depind de tine..Umbra iubirii pe care o data mi-ai purtat-o, poate inca mi-o porti, pe care eu ti-o port si ti-o voi purta mult timp este inca in sufletul meu, nu imi da o clipa de liniste..Nu ma pot regasi decat in ochii tai , cand ma privesti bland in momente tihnite..Pacat ca acele momente sunt putine, dar asa cum depind de tine, depind si de ele...Uneori imi pare rau ca te iubesc, stiu ca nu are rost sa plang pentru tine, sa irosesc atatea lacrimi pentru un nepasator, un ucigas al spiritului meu, un demon care se hraneste cu linistea mea, care nu-mi da pace si este cu mine mereu , pe care il simt in spatele si in inima mea, dar de care nu pot sa scap...De aceea..Te-am iubit ieri, te iubesc azi si poate te voi iubi si maine !

Mi-e dor si doare !

A ramas acum doar o umbra din ceea ce numeam odata iubirea noastra...umbra iubirii..Doar tu, cel care se oglindea o data in ochii mei care imi sunt punte spre suflet, esti singurul in care mai cred cu adevarat. Dar nu mai esti..Caut niste raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu le-am pus vreodata, care s-au risipit ca un fum cenusiu..Cine isi va mai pierde mana incet in parul meu, cine imi va mai spune va fi bine, atunci cand mi-e greu, acum ca tu nu mai esti?..Nu stiu...Tu m-ai invatat sa iubesc, m-ai ajutat sa simt ca traiesc, stiu ca a fost greu, m-ai ajutat sa fiu eu...M-ai invatat cum sa nu ma frang, m-ai ajutat sa pot in brate sa te strang, m-ai invatat sa rad, dar inainte...inainte m-ai invatat sa plang...Sunt intr-un univers in care eram doar noi doi, peste care cad acum ploi de amintiri..cuvinte, atingeri, priviri...Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi..Mi-e dor si doare!

....

Am pornit ca un copil pe un drum de lumina, pana am invatat ce e dragostea..Si s-ar putea sa va mire, dar dragostea nu e intotdeauna o lupta...ea nu se spune, se simte. Chiar daca se poate spune ca dragostea raneste, cei ce se implica primesc in schimb amintiri care nu vor disparea niciodata in abisul numit uitare..Poate si in sufletul meu sunt locuri pe care le-am incuiat , vrand sa ascund acolo tot ce m-a ranit vreodata..Dar indiferent unde as ascunde aceste lucruri, ele sunt tot acolo undeva, in mine..Inocenta mea?.. A murit de mult..Cineva a avut grija sa o omoare, si uite asa a picurat putin negru in esenta mea..Dar nu-mi mai pasa acum de asta, acum pus punct si o iau de la capat. Imi aduc aminte cum a inceput, a venit la mine doar pentr-un sarut; am stiut de-atunci ca e un alt prefacut si-am crezut in el doar o zi si-atat.. Acum stiu ce vreau, inteleg prea bine, nu mai pot sa stau, nu am timp de nimeni..Imi continui viata cu pasi grabiti spre alte locuri care ma poarta in alte lumi, care de asemenea imi vor lasa alte amintiri si tot asa..Niciodata viata nu se opreste in loc doar pentru ca una sau unul din noi sufera...tocmai asta o face atat de interesanta..Ideea e ca niciodata nu trebuie sa uitam cine suntem, indiferent ce se intampla cu noi.

Scrisoare catre el

        Hey,
Cat de bine e sa te pot simti din nou aproape...e ca si cum timpul s-ar fi oprit si totul ar fi revenit la normal. Dar stiu ca pieptul pe care imi apas acum obrazul imbujorat a fost atins de multi alti obraji cat ai fost plecat..Mi-ai lipsit..Te-am cautat in fiecare colt din sufletul meu, crezand ca esti ratacit acolo undeva, in dragostea mea pentru tine. Ti-am cautat ochii printre firele de nisip de pe plaja, dar nu erau. Ti-am cautat caldura imbratisarilor langa foc, dar nu era la fel. Te-as imbratisa, dar nu mai simt caldura, te-as saruta, dar nu ma mai indeamna sufletul, m-as uita in ochii tai, dar dupa o clipa de stralucire ai privi in jos. Acum, desi impreuna, suntem doi straini. E vina ta! Sunt locuri in sufletul meu pe care am fost nevoita sa le incui , dar pentru un moment as vrea sa le pot arata oricui..As vrea sa stiu ce gandesti si fara sa imi spui, dar nu mai esti cel de altadata, e care il intelegeam doar din priviri aruncate pe furis. Te-ai intors fara voia mea  in sufletul meu, cu privirile pagane si cu zambetul copilaresc si mereu imi jur ca n-am sa te mai iubesc-de maine. Dar in fiecare zi ma trezesc cu gandul la tine, de parca nu ar fi fost destul ca iti vad chipul in toate visele. De fiecare data cand incerc sa zbor, ma prabusesc, caci aripile imi dispar fara tine, ma simt atat de mica intr-un univers atat de mare..De ce m-ai urcat pana la cer daca nu mi-ai dat aripi sa cobor?
        Aceasta e ultima scrisoare pe care ti-o scriu, cuvintele acestea sunt inima si sufletul meu, si chiar de nu voi mai primi raspuns, ca altadata, inima mea te va pastra intr-un colt incuiat, care nu se va mai deschide vreodata.
                                      

Hey, NANA...

Si s-a mai dus o clipa..Am ramas tot singura in intunericul din viata mea. De ce de fiecare data cand pierzi pe cineva e atat de dureros?..Imi aduc aminte de toate clipele mele, ale noastre si simt ca ma adancesc in durerea sfasietoare. Sunt dureri aprige. Acum, cand ma vezi, ma privesti cu ochi goi..de parca nu-ti aduci aminte fiecare sarut, fiecare ''Noapte buna!'' inainte sa plec, fiecare ''Te iubesc!'' la telefon..sau poate ai uitat, ori ai vrut sa uiti. M-am gandit si....vreau sa uit de tine, vreau sa uit de noi. Chiar daca nu voi mai putea iubi cu aceeasi putere, nu vreau sa ma mai agat de amintiri dureroase care se afunda in negura uitarii. Pur si simplu nu pot..nu pot sa te uit..VREAU sa te uit!..E, totusi, atat de greu...Poate nu ma voi mai vedea iubind vreodata, dar cand ma uit in trecut nu regret, ci imi dau seama ca daca pana acum am pasit tacuta pe drumul uitarii, voi gasi intr-o zi poarta catre lumea mea de altadata.

Ce este de fapt...fericirea?

Ma intreb uneori ce este fericirea..cum este defapt acest sentiment? Ei bine, pentru putin timp am stiut, am simtit. Ma invelesc cu marea, cu valurile-i reci..de ce-ai venit iubire...daca stiai ca pleci? Fericirea sau iubirea, trec de atatea ori pe langa noi, incat de-abia le putem simti. Sentimentele nu se spun sau se descriu..se simt. Fragilitatea lor depinde de natura umana. Aceasta stie decat sa distruga tot ceea ce e frumos, sa naruiasca toate visele sau sperantele. Unde sunt visele mele, unde imi sunt sperantele, unde este este povestea mea de Cenusareasa?...Nu se intampla in viata reala. Sunt doar povesti create de natura umana despre si pentru natura umana. In felul acesta, creand finaluri fericite, oamenii creeaza iluzia unei iubiri perfecte care, insa, nu depaseste platoruile de filmari sau paginile prafuite ale unei carti. De ce? Pentru ca omul nu poate pastra ceva frumos chiar daca este in fata sa. Pana acum, din tot ceea ce am trait asta am invatat. Finaluri fericite..ar fi frumos, nu? Poate totusi exista, si fiecare dintre noi va avea un happy end. Hai sa speram in continuare!

Uita-te la ce ai lasat in urma! Ai lasat inima mea..! Dar stiu ca nu-ti pasa acum. Drumul tau nu mai e acelasi cu al meu. Privesti zarea. Dar oare ti-ai privit vreodata sufletul? Sau pe al meu? Ti-am strigat sa te intorci..si ce ai facut? Nu m-ai auzit? Iti mai strig o data:
      -Inoarce-te! Priveste-ma! Spune-mi ce ai pe suflet! Sunt aici si ascult...
Dar nu te-ai intors nici acum. Te-am apucat de brat, m-am uitat in ochii tai verzi..Ti-am spus ca te iubesc..Ti-am strigat ''Prietene, te iubesc!''..Atunci te-ai intors..M-ai cuprins in brate..Am inceput sa plang pe umarul tau..Ti-am udat T-shirt-ul...Simteam ca nu vreau sa imi mai dai drumul vreodata; as fi ramas in bratele tale pentru totdeauna. Nu pot sa accept gandul ca ai pleca, ca ai fi in stare sa ma lasi singura in intunericul din viata mea...
      Te-ai intors...ai redevenit prietenul meu..m-ai tinut de mana si am mers pe drumul nostru de lumina..impreuna!

Poezie despre....

                                                          M-am gandit..
                                                          Destul de mult;
                                                          Am ales,
                                                          Am ales sa pleci..

                                                          Dar pleaca acum..!
                                                          Ma privesti cu ochii mari..
                                                          Ma ataci cu urlete tacute,
                                                          Ma ataci cu o inima goala.

                                                          .......

                                                          Du-te..!
                                                          Nu mai vreau sa vii..
                                                          In urma ramane...
                                                          Ramane inima mea.

                                                         

Inca o poveste uitata...

- Nu ai insemnat nimic, pleaca, i-a strigat nepasator.
- Nu mai striga, ma ranesti, nu vezi? Te iubesc!, asta ar fi vrut sa spuna. Dar si-a strigat aceste cuvinte doar in interiorul ei. Straduindu-se sa nu planga, i-a spus:
- Nimeni nu stie ce are pana nu pierde. Cand ma vei vrea inapoi, cand ma vei striga, nu voi veni.
- Nu-mi pasa. Nu mai am nevoie de tine, nu intelegi?
- Ranita, dar demna, l-a mai privit o data in ochii verzi, pe care ii iubise si ii iubea atat de mult, a soptit ''Adio" si a iesit. Ajunsa acasa, a inceput sa planga. Din ochii caprui, curgeau lacrimi mari, pe care dupa un timp le-a sters cu maneca. Unde au ramas toate toate juramintele facute, primul sarut din curtea scolii, biletelele prin intermediul prietenilor? Probabil in acelasi loc cu iubirea din sufletul lui. Undeva departe. Era februarie. A mers la geam, s-a asezat pe pervaz, cu picioarele inafara si a strigat pentru ultima data ''Adio, te iubesc!''. Frigul ii impietrise fata maslinie, buzele i se invinetisera, dar nu simtea nimic din toate aceste, comparativ cu durerea din sufletul sau, care o sfasia pe dinauntru. Stia ca un sfarsit inseamna un nou inceput si nu avea de gand sa mai fie o piesa a jocurilor sale. Se sfarsise acum. Dupa ce a recitit mesajele, si-a amintit toate clipele fericite petrecute impreuna si a incercat sa si le stearga din memorie. Nu a mers. A sters mesajele, numarul sau, dar degeaba. Era o rana deschisa si sangera. Simtea ca se prabuseste intr-o prapastie, dar s-a agatat cu putere de margine si si-a jurat ca va vedea iar cu bucurie lumina zilei.
Dupa un timp, el a cautat-o din nou. I-a spus ca o iubeste, si-a cerut scuze, dorind sa il mai iubeasca si sa fie din nou cu el. Acum indiferenta, dar inca iubindu-l, i-a raspuns vag, cu indoiala. I-a spus ca nu vrea sa mai fie ranita din nou si l-a poftit sa plece.

Nu putea da dovada de slabiciune. Privindu-l ultima data, si-a jurat ca usa inchisa in urma lui, cea a sufletului sau, nu avea sa se mai deschida vreodata in fata sa.

A forgotten note..

Si in urma lui ramanea doar o urma de praf si acel dulce parfum care ma inebunea. Stateam la fereastra si il priveam plecand pentru ultima data. Fereastra sufletului meu. Stiam ca nu se va intoarce vreodata. Cu ochii mari, s-a uitat o data inapoi si, cu o miscare scurta, a privit in fata si a inceput a se indeparta. Pe masura ce auzeam pasii lui inaintand spre iesire, culorile mele pastelate incepeau sa dispara. Verdele a devenit gri murdar. Am inceput sa strig culorilor ''Opriti-va, sunteti ale mele!''. Nu ma ascultau. O data cu plecarea lui, si culorile mele s-au stins. Nu imi mai apartineau. Acum erau ale lui. Am ramas multa vreme in scaunul meu alb privind in zare. Mirosea a ploaie. Ma leganam usor, de parca trupul imi era strapuns de ace difuze, rigide, dureroase. S-a auzit un zgomot. Prelung, s-a oprit undeva in departare. Era usa mea care se inchisese pentru ultima data in spatele sau.

Pentru inceput..dragostea.

Ce inseamna dragostea pentru fiecare dintre noi? Pentru mine,  inseamna siguranta, frumusete, fericire. Ea nu tine cont de varsta, de infatisare sau de situatia materiala. Dragostea priveste sufletul si puterea de a iubi a fiecaruia dintre noi.Chiar daca impiedica obstacole, dragostea intotdeauna face mai buna viata unei persoane, o umple de culoare si de lumina. Deci...iubiti! :)