Citatul zilei

Well , i haven't heard your steps. You scared me.

miercuri, 31 august 2011

Uita-te la ce ai lasat in urma! Ai lasat inima mea..! Dar stiu ca nu-ti pasa acum. Drumul tau nu mai e acelasi cu al meu. Privesti zarea. Dar oare ti-ai privit vreodata sufletul? Sau pe al meu? Ti-am strigat sa te intorci..si ce ai facut? Nu m-ai auzit? Iti mai strig o data:
      -Inoarce-te! Priveste-ma! Spune-mi ce ai pe suflet! Sunt aici si ascult...
Dar nu te-ai intors nici acum. Te-am apucat de brat, m-am uitat in ochii tai verzi..Ti-am spus ca te iubesc..Ti-am strigat ''Prietene, te iubesc!''..Atunci te-ai intors..M-ai cuprins in brate..Am inceput sa plang pe umarul tau..Ti-am udat T-shirt-ul...Simteam ca nu vreau sa imi mai dai drumul vreodata; as fi ramas in bratele tale pentru totdeauna. Nu pot sa accept gandul ca ai pleca, ca ai fi in stare sa ma lasi singura in intunericul din viata mea...
      Te-ai intors...ai redevenit prietenul meu..m-ai tinut de mana si am mers pe drumul nostru de lumina..impreuna!

marți, 30 august 2011

Poezie despre....

                                                          M-am gandit..
                                                          Destul de mult;
                                                          Am ales,
                                                          Am ales sa pleci..

                                                          Dar pleaca acum..!
                                                          Ma privesti cu ochii mari..
                                                          Ma ataci cu urlete tacute,
                                                          Ma ataci cu o inima goala.

                                                          .......

                                                          Du-te..!
                                                          Nu mai vreau sa vii..
                                                          In urma ramane...
                                                          Ramane inima mea.


                                                         

luni, 29 august 2011

Inca o poveste uitata...

- Nu ai insemnat nimic, pleaca, i-a strigat nepasator.
- Nu mai striga, ma ranesti, nu vezi? Te iubesc!, asta ar fi vrut sa spuna. Dar si-a strigat aceste cuvinte doar in interiorul ei. Straduindu-se sa nu planga, i-a spus:
- Nimeni nu stie ce are pana nu pierde. Cand ma vei vrea inapoi, cand ma vei striga, nu voi veni.
- Nu-mi pasa. Nu mai am nevoie de tine, nu intelegi?
- Ranita, dar demna, l-a mai privit o data in ochii verzi, pe care ii iubise si ii iubea atat de mult, a soptit ''Adio" si a iesit. Ajunsa acasa, a inceput sa planga. Din ochii caprui, curgeau lacrimi mari, pe care dupa un timp le-a sters cu maneca. Unde au ramas toate toate juramintele facute, primul sarut din curtea scolii, biletelele prin intermediul prietenilor? Probabil in acelasi loc cu iubirea din sufletul lui. Undeva departe. Era februarie. A mers la geam, s-a asezat pe pervaz, cu picioarele inafara si a strigat pentru ultima data ''Adio, te iubesc!''. Frigul ii impietrise fata maslinie, buzele i se invinetisera, dar nu simtea nimic din toate aceste, comparativ cu durerea din sufletul sau, care o sfasia pe dinauntru. Stia ca un sfarsit inseamna un nou inceput si nu avea de gand sa mai fie o piesa a jocurilor sale. Se sfarsise acum. Dupa ce a recitit mesajele, si-a amintit toate clipele fericite petrecute impreuna si a incercat sa si le stearga din memorie. Nu a mers. A sters mesajele, numarul sau, dar degeaba. Era o rana deschisa si sangera. Simtea ca se prabuseste intr-o prapastie, dar s-a agatat cu putere de margine si si-a jurat ca va vedea iar cu bucurie lumina zilei.
Dupa un timp, el a cautat-o din nou. I-a spus ca o iubeste, si-a cerut scuze, dorind sa il mai iubeasca si sa fie din nou cu el. Acum indiferenta, dar inca iubindu-l, i-a raspuns vag, cu indoiala. I-a spus ca nu vrea sa mai fie ranita din nou si l-a poftit sa plece.
Nu putea da dovada de slabiciune. Privindu-l ultima data, si-a jurat ca usa inchisa in urma lui, cea a sufletului sau, nu avea sa se mai deschida vreodata in fata sa.

duminică, 28 august 2011

A forgotten note..

Si in urma lui ramanea doar o urma de praf si acel dulce parfum care ma inebunea. Stateam la fereastra si il priveam plecand pentru ultima data. Fereastra sufletului meu. Stiam ca nu se va intoarce vreodata. Cu ochii mari, s-a uitat o data inapoi si, cu o miscare scurta, a privit in fata si a inceput a se indeparta. Pe masura ce auzeam pasii lui inaintand spre iesire, culorile mele pastelate incepeau sa dispara. Verdele a devenit gri murdar. Am inceput sa strig culorilor ''Opriti-va, sunteti ale mele!''. Nu ma ascultau. O data cu plecarea lui, si culorile mele s-au stins. Nu imi mai apartineau. Acum erau ale lui. Am ramas multa vreme in scaunul meu alb privind in zare. Mirosea a ploaie. Ma leganam usor, de parca trupul imi era strapuns de ace difuze, rigide, dureroase. S-a auzit un zgomot. Prelung, s-a oprit undeva in departare. Era usa mea care se inchisese pentru ultima data in spatele sau.

Pentru inceput..dragostea.

Ce inseamna dragostea pentru fiecare dintre noi? Pentru mine,  inseamna siguranta, frumusete, fericire. Ea nu tine cont de varsta, de infatisare sau de situatia materiala. Dragostea priveste sufletul si puterea de a iubi a fiecaruia dintre noi.Chiar daca impiedica obstacole, dragostea intotdeauna face mai buna viata unei persoane, o umple de culoare si de lumina. Deci...iubiti! :)