A ramas acum doar o umbra din ceea ce numeam odata iubirea noastra...umbra iubirii..Doar tu, cel care se oglindea o data in ochii mei care imi sunt punte spre suflet, esti singurul in care mai cred cu adevarat. Dar nu mai esti..Caut niste raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu le-am pus vreodata, care s-au risipit ca un fum cenusiu..Cine isi va mai pierde mana incet in parul meu, cine imi va mai spune va fi bine, atunci cand mi-e greu, acum ca tu nu mai esti?..Nu stiu...Tu m-ai invatat sa iubesc, m-ai ajutat sa simt ca traiesc, stiu ca a fost greu, m-ai ajutat sa fiu eu...M-ai invatat cum sa nu ma frang, m-ai ajutat sa pot in brate sa te strang, m-ai invatat sa rad, dar inainte...inainte m-ai invatat sa plang...Sunt intr-un univers in care eram doar noi doi, peste care cad acum ploi de amintiri..cuvinte, atingeri, priviri...Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi..Mi-e dor si doare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu