As vrea sa-mi arunci zambete pe fata iar si iar,
Sa-mi arunci fluturi in par si
Lumina in suflet.
As vrea sa ma invalui in privri duioase,
Sa ma ademenesti cu zambete calde si
Sa ma cuprinzi cu imbratisari tacute.
As vrea sa ma inveti sa adorm zambind
Si sa ma trezesc cu tine in gand..
As vrea sa distrugem aceasta mare de tacere
Si acest val de uitare
Cu amintiri inca vii cu noi care
Imi umplu deseori sufletul de teama
Si de melancolie.
As vrea sa ramanem doar noi,
Invaluiti in taine, patimi, soapte si iubire.

Si nu iti puteam spune de ce se simtea asa...
Simtea asta in fiecare zi..
Si nu o puteam ajuta..doar o vedeam
Facand aceleasi greseli din nou..
Ce e gresit acum?
Prea multe probleme..
Nu stie unde ii e locul...nu stie cui apartine..
Vrea sa mearga acasa..dar
Acasa nu e nimeni..este locul unde zace
Franta in interior..
Fara un loc unde sa mearga
Sa-si stearga lacrimile, sa-si usuce ochii..
Franta in interior..
''Deschide ochii si uita-te in jur..
Afla motivul pentru care ai fost respinsa
Si acum nu poti gasi ce ai lasat in urma..
Fi puternica ! ''

Stai putin si asculta..ce auzi?
Nu auzi nimic? ..trebuie sa auzi ceva...
Nu poti auzi ca te strig? ..nu poti sa vezi ca plang?
Acum ca nu ma mai cunosc pe mine insami, de ce nu-mi intinzi mana?
De ce nu poti sa ma privesti cu ochii calzi?...asa cum te privesc eu in amintiri.
Mi-e dor doar de iubirea care ziceai ca nu moare...mi-e dor de cerul fara nori..
Mi-e dor de soare..
Oare cand iubesti, trebuie sa privesti inainte sau inapoi? Eu oriunde privesc..nu ma mai vad pe mine.
Te vad doar pe tine si amintiri cu noi..
Dar nu mai e ca inainte. Chiar daca tot ce imi amintesc te cuprinde...Nu mai esti acelasi.
Si te-ai schimbat si in sufletul meu..oricate alei ale inimii mele ma indeamna sa pasesc
ca sa ajung la tine..
imi aduc aminte de fiecare data ce voi gasi la sfarsitul drumului.
Acelasi om rece pe care nu-l mai recunosc, si aceeasi fiinta fara viata, uitata, stearsa , care am devenit.

Te-ai intors...defapt nici nu stiam unde plecasei. Dar te intorsesei in sufletul meu...Iti spusesem ca te urasc..oare chiar ma crezusei? Asta ma intreb acum , cand privesc in urma la tot ce am facut. Stii , Fat-frumos, totul e un joc doar pana cand te indragostesti. Visele mele nu au hotare, spiritul meu e liber si cauta intotdeauna ceva...Totusi, ce e acel ceva? Acel ceva era defapt un cineva..si erai tu. A trebuit doar sa te privesc ca sa stiu cat mi-esti de drag. Nu stiu , insa, Fat-frumos...daca tu simti la fel. Mi-ai promis ca o sa ma inveti sa zbor..dar ai plecat..si acum te intorci. As vrea sa fie usor ca in basme...Sa ma saruti si totul sa se termine frumos, ca un final al multelor povesti pe care le-am citit. Insa nu te vad venind..simt ca esti aici, dar nu te vad...Te vad, dar nu iti vad sufletul. Piei din mintea mea, revino-mi in inima ! Raspunde-mi , Fat-frumos ! Printr-o adiere de vant..sau printr-o soapta.
As vrea sa fii langa mine , Fat-frumos. Ramai cu mine ! Nu te pierde iar printre paginile cartilor cu zane, ramai in mintea si in inima mea !

De ce..?

Uite inca un vis spulberat..de ce toata sperantele si tot ce e mai bun in mine se naruie brusc, ca un cosmar care dispare o data cu venirea zorilor? Credeam in tine, credeam in noi..daca tu nu mai esti, eu in ce mai cred?  Toamna mi-a adus din nou numai tristete, rani deschise care sangereaza, miros de sange proaspat pe frunzele uscate..Tot ceea ce cladisem in mine, vise, iubire, emotii..unde au ramas? Nu stiu..eu nu mai simt nimic in mine..Ochii mei nu mai stralucesc..chipul care altadata de fericire stralucea e-acum indurerat si parca de soarele cald se fereste..Am ajuns sa nu mai cred in nimic.. Acum ma uit in oglinda si imi spun..la cine ma uit? Nu sunt eu..nu ma mai recunosc..cand ma uit in oglinda nu ma vad pe mine..vad tot ceea ce a ramas din mine..nu sunt eu cea completa ; a mai ramas o parte din mine..Credeam ca lumea e altfel decat intelesesem pana acum..ajunsesem sa cred ca ma iubeai..ca totul va fi bine..Dar acum inteleg..nu sunt o printesa, asta nu e basm..nu suntem la Hollywood, asta e un oras mic..acum e prea tarziu sa mai cred povesti cu feti-frumosi pe cai albi.
Credeam ca buzduganul va lovi intr-o zi in usa mea si te voi vedea pe tine , Fat-frumos..Mi-ai promis ca o sa ma inveti sa zbor, ca vom calatori ..si acolo unde vom vedea o lumina in intuneric ne vom opri si vom innopta..mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e dragostea si onoarea, Fat-frumos..M-ai luat cu tine in castelul tau , dar nu puteam sa stau mult..Venea zmeul si trebuia sa va luptati..Mi-ai promis sa ma inveti sa cred in vise si in dragoste, in fericire, Fat -frumos..Dar m-ai mintit si tu..ai plecat si nu te-ai mai intors..De ce , Fat-frumos, de ce? Vino aici sa lupti, sa ma inveti sa iubesc, nimeni nu o poate face pentru tine, Fat-frumos ..Sunt singura ! Trebuia sa fii aici, Fat-frumos , sa ma inveti sa lupt , sa imi vorbesti despre dragoste si despre sacrificiu ..Trebuia sa ramai aici sa ma aperi, Fat-frumos, pentru ca eu nu o pot face in locul tau, ca nu m-ai inavatat ..Ai plecat ca un las si nu m-ai invatat nimic ! Ai fi putut sa-mi spui doar cum m-ai facut sa te iubesc , Fat-frumos ! Dar tu nici macar nu ti-ai luat ramas bun ! Te caut in povesti si zeci de pagini imi vorbesc despre tine, dar tu nu esti nicaieri , Fat-frumos !  Ai plecat si ai luat cu tine si binele si raul din mine. Te urasc, Fat-frumos , te urasc !

Zambea ca sa ascunda tot ceea ce simtea. Se intrebase cineva vreodata daca in spatele acelui zambet se ascund lacrimi, sau daca ochii sai sunt vreodata tristi si pierduti ? Nu...daca zambea era de ajuns pentru ei. EL devenise actorul principal in lumea sa cu patimi...si chiar daca stia ca era doar o poveste, de fiecare data cand o retraia i se parea ca devine din ce in ce mai reala..A trecut timpul , si treptat a uitat...A aparut un alt El..alta iubire intensa..dar de data asta era altfel..simtea ca alaturi de el era locul ei..ca pieptul sau era caminul ei , ca tot ce avea era el..
Totul era din ce in ce mai bine..era pierduta in ochii lui..cand el ii spunea ca o iubeste ea numara culorile din ochii sai..spune ca nu o sa se indragosteasca niciodata..ea zambea si spera ca el se inseala..caci daca cineva ar fi intrebat-o daca il iubeste..ar fi mintit.

Povestea inimii..

Povestea mea s-a terminat aşa
Pentru că n-am putut vorbi cu ea
Nu puteam să mă stăpânesc
S-o iau de mână, să-i spun " Te iubesc! "

În mintea lui eşti numai tu,
Nu ştie ce să facă, începe să te placă, dar preferă să tacă
Pleacă, când e supărat mereu, îi pare rău că n-are tupeu ..
Să vorbească să-ţi spună că ţine la tine
D-asta tot pleacă, d-asta tot vine
Dacă nu tu atunci cine? ! Atunci cine? !

E timid, îi e greu să-ţi spună ..
El e soare, tu eşti lună ..
Mereu vă vedeţi, dar nu staţi niciodată împreună ..
Mereu cu lacrimi în ochi când te vede plângând ..
Spune când, oare când o sa fi a mea
Cu o parte din inima care nu mai bate,
Te vrea aproape, dar nu poate ..
Să-ţi spună : Te iubesc, te iubesc decât în spate
Îl roade când te vede cu altcineva
Îi frângi inima, nu te mai juca
Dacă-l iubeşti bine, dacă nu pa ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Când ai pe cineva lânga tine
Şi nu şti să apreciezi
Realizezi ce greu ţi-e fără el abia când îl pierzi
Realizezi ce mult lipseşte acel cineva
Care zi de zi zâmbea
Te iubea, dar nu-ţi spunea ..
Nu era greu să vorbească
Că te iubeşte să-ti spună
Era greu să te privească-n ochi
Şi să te ia de mână
Era greu când doar voi doi
Singuri eraţi faţă-n faţă
Să-ţi spună că te iubeşte .. ca eşti femeia ce-o aşteaptă de-o viaţă
Le e frică şi crede
Că dacă o să te întrebe, o să-l refuzi ..
Aşa că mişcă-te repede
Întreabă-l până n-o să renunţe la gândul
Că la fel cum te iubeşte el, îl iubeşti şi tu ..

Povestea inimii, povestea mea ..
Într-un moment al vieţii treci prin ea
Simţi că te-ndrăgosteşti, dar n-ai puterea să-i spui c-o iubeşti .. O iubeşti ..

Noi...

Nu stiu cum a inceput..Poate un gand ratacit departe..Poate o privire furisa, intr-o zi cu soare..Poate doar mi te-a adus vantul in gand, o data cu o frunza care a cazut dintr-un plop...Toamna..Nu credeam ca poate sa-mi aduca in suflet altceva decat melancolie, amintiri vechi care se invalmasesc in mintea mea, sau frig si cer innorat. Dar acum s-a intamplat altceva..Mi te-a adus pe tine..Tu..oare ce insemni tu ? Ma intreb chiar si-acum unde esti..ce sa fac, cum sa-ti spun ca-mi lipsesti...

Daca viata mi-ar putea oferi
Inca o data sansa de-a regasi
Clipele ce-au fost si s-au risipit
Si tot ceea ce impreuna am trait...

Port in gand mereu doar privirea ta
Realitatea nu pot accepta..

Ieri erai cu mine,azi nu mai esti
Ce-am trait candva azi sunt doar povesti.
Tu spuneai mereu:"Traieste-ti clipa!''
Viata insa n-a putut ierta
Tu esti acum departe de mine..

Mi-a ramas doar amintirea ta.

Vei ramane in gandul meu
La bine si la greu..
Iar tot ceea ce-am facut impreuna ne va lega mereu.
Astazi cerul parca e innorat
Totu-n jurul meu imi pare schimbat
Uneori viata nu ne da de ales..

Este ultimul meu vers , te-am pierdut
Amintirea se asterne-n trecut
Ieri eram un suflet nevinovat
Astazi inocenta si iubirea mi-ai luat !

Uite-ma..

Uite-ma...te privesc si vad
cat te-ai schimbat.
Uite-ma...privesc poze vechi
dintr-un album vechi.
Uite-ma...astept sa vina un miracol
sa mi te aduca inapoi.
Uite-ma...inteleg ca totul are un sens,
chiar daca nu intotdeauna il intelegem.
Uite-ma...privesc cu ochi mari lumea
ciudata care ma inconjoara.
Uite-ma...ascult tot ceea ce se aude in jurul meu,
chiar daca uneori nu se aude nimic.
Uite-ma...ma gandesc la tine si
fara sa vreau zambesc.
Uite-ma....te iubesc si inca
te astept inapoi in viata mea !

De n-ar fi fost..

De n-ar fi fost ceata, ai fi vazut cat te iubeam..
De n-ar fi fost frig, ai fi simtit cum tremuram..
De n-ar fi fost ploaie, ai fi fazut ca plangeam..
Si-ai mai fi stat..
Dar a fost ceata si frig si ploaie..si ai plecat..
De n-ar fi fost noapte, ai fi vazut cum te priveam..
De n-ar fi fost vant, ai fi stiut ca te chemam..
De n-ar fi fost rece, ai fi vazut cat te doream..
Si-ai mai fi stat..
Dar a fost noapte si vant si rece..si ai plecat...

Ultimul freamat de dragoste

Ma intorc la poezia petalelor tale,
La umbra gestului flamand
Din ultimul freamat da dragoste.

Ma intorc la suavul sarut
In timp ce mana grabita
Rupe ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la dulce imbratisare

Fara a tine seama
De ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la tipatul strident
Ascuns in intregul meu trup,
Uitand de ultimul fremat de dragoste.

Ma intorc la linistea profunda,
Parcurgand culorile ochilor tai

Si ascult ultimul freamat de dragoste.

Am invatat ca prietenia adevarata
Continua sa existe si la distanta.
Asta e valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca daca cineva
Nu te iubeste cum vrei tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent
Cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa il ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna
De ajuns sa fii iertat de altii.
Cateodata trebuie sa inveti
Sa te ierti pe tine insuti.

Biografie.

Unde si cand m-am ivit in lumina nu stiu,
din umbra ma ispitesc singura sa cred
ca lumea e o cantare.
Straina zambind, vrajita suind,
in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.
Cateodata spun vorbe care nu ma cuprind,
cateodata iubesc lucruri care nu-mi raspund.
De vanturi si de ispravi visate imi sunt ochii plini.
Seara se-ntampla uneori s-ascult
in mine cum se tot revarsa
povestile unei iubiri uitate demult.
Ziua traiesc imprastiata cu furtuna.
Cu cuvinte stinse am cantat si mai cant durerea din suflet,
marea iubire, ingerii de ceara.
De pe-un umar pe altul,
tacand imi trec steaua ca o povara.

 '' Poate m-ai iubit si nu am stiut..poate am gresit, dar nu am vrut..poate te-am ranit si ai plecat...poate ma gandesc la tine, poate m-ai uitat ''..Asta scria pe coala alba din fata ei, in timp ce toate amintirile cu ei ii inundau mintea si sufletul..Toata fiinta ei tremura la atingerea imaginilor cu el..stia ca nu trebuie sa mai continuie asa, dar nu putea..il vedea in fiecare zi zambind, stia ca zambetul lui nu se datora ei, dar nu mai conta acum..tot ceea ce conta era ca el era fericit, chiar daca ea nu..Il inventa in fiecare noapte din lacrimi, din soapte, din patimi si din iubire..Si dimineata visul se destrama la lumina zorilor..Pana la el, putea privi mereu in urma, caci nu o ranea ceea ce vedea..acum era diferit..Nu se mai putea uita inapoi caci sulfetul o durea..nu era o durere trecatoare..devenise deja parte din ea..stia ca dimineata, cand deschide ochii, nu va vedea un mesaj de la el , dar va simti din nou durerea curgandu-i prin vene..Si au trecut ore..Coala devenise acum altarul gandurilor sale..era cel mai apropiat prieten al sau..care desi nu ii putea raspunde, o asculta de fiecare data..
A doua zi la scoala l-a vazut..era asa cum fusese intotdeauna..si totusi diferit..ea statea singura pe scari, privindu-i pe ceilalti in lumina holului alb..S-a apropiat de ea, a privit-o cu ochi verzi.. ea a simtit un fior..
- Te iubesc, i-a spus..Te iubesc mai mult decat ieri si mai putin decat maine..Tot timpul am incercat sa fug de amintirea ta, de dragostea ce ti-o port..dar am inteles ca nu pot...lasa-ma sa iti arat ce insemni pentru mine..hai sa invatam sa fim ca inainte..
-Nu vreau sa fim ca inainte..poate vei pleca iar si din nou ma vei lasa singura..
A incercat sa o ia de mana..ea s-a ridicat si l-a luat in brate..sita ca nu o va mai lasa singura niciodata, caci acum mai mult ca oricand citise iubire in ochi sai verzi..Timpul decisese pentru ei...Trebuia sa fie impreuna !

As vrea sa vezi cat te iubesc, sa-ntelegi cat imi doresc sa crezi din nou in mine..Vise, iubire, emotii...cine se gandea ca se poate spulbera un vis intr-o secunda? Doar cateva cuvinte pot alunga tot soarele dintr-un suflet colorat in nuante pastelate..De ochii tai verzi mi-e dor ca de-o zi de primavara..imi bate inima si-acum la fel ca prima oara..ce vis frumos e iubirea ce ne-a legat odata...Nu gasesc cuvinte si gandurile nu ma poarta spre inceputurile noastre..nici nu e nevoie sa imi aduc aminte..conteaza ceea ce traiesc in prezent..Stiu ce simt, nu e nevoie sa mint..Doar ca esti orb, nu vezi cum te privesc, surd, nu auzi cat de tare strig ca te iubesc, mut, nu-mi poti da raspunsuri la intrebari puse de mult...Mi-e dor de tot ceea ce ne lega odata, de toate zilele de dor si noptile de patimi, in care asteptam un mesaj sau sa sune telefonul...Imi spuneai cu ochi de copil a doua zi "Am uitat...'' si sareai si ma sarutai..Asa ma faceai sa uit ca eram suparata..
Dar toate astea s-au pierdut undeva intr-o amintire fericita a fericirii mele..

Credeam ca esti undeva departe, poate gandindu-te din nou la noi..ca la un cantec scris pe o foaie veche, jumatate pierduta undeva printre filele vreunei carti..credeam ca esti undeva departe, cantand un cantec vechi ca iubirea noastra..credeam ca esti undeva departe, ascuns in sufletul meu ca o adiere lina de vant intr-un rasarit de soare..sau intr-un amurg..mi-e totuna acum . Mi-e dor sa fiu libera ca vantul..mi-e dor sa imi aud inima cantand...De cand te-am vazut ultima data, nu imi mai aduc aminte cand, m-am schimbat mult..Sunt din nou vrajita de cantecul unei iubiri pierdute, care se naste iarasi din cenusa ramasa, cum s-a intamplat de multe alte ori inainte..de ce? Pentru ca iubirea e mai puternica decat timpul, deschide toate zavoarele puse pe porti inchise de mult, uneste doua parti ale unei inimi frante..Stiam ca asa se va intampla cand te voi vedea iar, dar nu credeam ca sentimentul asta va fi atat de puternic..parca mai puternic decat inainte..
Te iubesc acum mai mult decat oricand, ochii tai verzi imi sfredelesc sufletul si sentimentele ce ti le port curg libere prin venele mele, imbolnavindu-ma de o iubire fierbinte, care arde totul in mine !