Nu stiu ce sa mai scriu..iarna nu imi aduce inspiratie. Intr-un fel imi place iarna. Totul pare atat de curat si de pur. In acelasi timp mi se pare ca sufletul meu ramane din ce in ce mai pustiu. Si imi sangereaza inima. Cat de frumos..dare rosii de sange pe zapada alba..pacat ca sangele e al meu. Nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi. Eu te iubeam si chiar credeam ca si tu simti aceleasi sentimente curate pentru mine. Dar stii , iubirea e pura doar cand e reciproca si nu te pot forta sa ma iubesti asa cum o fac eu . Am decis , deci, sa plec o data pentru totdeauna din viata ta si sa uit de tot ceea ce numeam odata ''iubirea noastra''. Stiu ca in sufletul meu dragostea pentru tine o sa ramana mult timp si nimeni nu imi poate lua amintirile. Saruturile alea rapizi, spontane la care ma gandeam apoi si imi ziceam ''era cat pe ce sa ne prinda''. Dar totul a disparut acum pentru ca tu  nu mai esti la fel .Si nici eu nu ma sunt.
Stiu ca nu voi redeveni vreodata ceea ce am fost si nici nu mai incerc. M-ai schimbat si acum nu mai pot avea ceea ce am pierdut iubindu-te. Dar nu mai conteaza acum..regrete si greseli..sunt deja amintiri.
''Sometimes it lasts in love , but sometimes it hurts instead..''

Ochii tai imi vin mereu in minte si imi aduc aminte de noi. Sunt amintiri care dor si stiu ca oricand rana care de-abia s-a inchis ar putea sangera din nou. Acum ca a inceput sa ninga , as vrea ca zapada sa se astearna si peste sufletul meu , sa ramana doar alb..poate asa s-ar mai putea curata din petele de negru care ma apasa. Nu mai conteaza acum cine si cum a gresit , pentru ca oricum timpul nu o sa ne ierte greselile. Intre noi a fost ceva..Si poate o sa mai fie. Da , doar poate. Nu iti port ierta greselile si orgoliul , nu imi pot uita suferinta si tu nu imi poti ierta iubirea pe care ti-o port. Poate ai putea doar sa ma ierti ca nu pot fara tine. Stiu ca exista un suflet rasfrant in mii de atitudini diferite..dar sulfetul meu era deschis ca o carte in fata ta si erai singurul care imi putea citi suferinta si scrie fericirea. Totusi , ai ales sa arunci cateva cuvinte grele cu cerneala rosie in cateva randuri , sa te semnezi si sa pleci.
Acum ca totul s-a terminat , mi-e dor de noi.

 Totul se duce , nimic nu mai ramane..durere , lacrimi..toate raman in urma, alaturi de tot ceea ce am trait si am simtit vreodata..si doare ca nu mai suntem noi, dar mai ales ca nu mai sunt eu. Mi-ai frant sufletul si aripile , dar sunt tot aici, privesc cu lacrimi tot ceea ce am iubit. Pentru ca da , inca te iubesc si regret ca nu gasesc in suflet puterea sa sterg amintirea ta din mine si dragostea pentru tine din sentimentele mele.
Stii , de-abia gasesc forta in fiecare dimineata sa ma ridic din pat si stiu ca fiecare in fiecare zi simt cum imi curge durerea prin vene..fiindca e parte din mine si ma obisnuiesc cu ea..pentru ca oricum stiu ca va ramane acolo chiar daca vreau sau nu. Visele mele s-au naruit la venirea zorilor pentru ca atunci cand m-am trezit nu mai erai langa mine...
Acum am ramas singura in intunericul din viata mea si pasesc nesigura , nestiind ce imi va aduce urmatoarea miscare.

Catre mine..

Nu am stiut niciodata sa cred in mine si in tot ceea ce pot face fara tine..am invatat ceva din toata dragostea asta bolnavicioasa care m-a legat de tine..exista medicamente pentru suflet posomarat ! Si cu fiecare zambet pe care mi-l aduce ziua pe fata ma indepartez de tine cu cate un pas..cand voi fi departe o sa privesc in urma mea sa vad unde ai ramas..sau ce a ramas din noi. Nu mai plang acum pentru ceea ce esti sau pentru ceea ce am vrut eu sa fiu..pentru ca fiecare lucru are un final si acum incep sa ma bucur ca finalul nosru a fost aici..desi tu l-ai ales , crezand ca e mai bine pentru tine si ranindu-ma pe mine..acum incep sa ma vindec. Defapt, cine crezi tu ca esti? Ai luat candva tot ce era mai bun in mine si mi-ai intunecat esenta...dar utie ca soarele nu m-a uitat si mi-a luminat din nou viata.
Sunt anumite lucruri pe care nu ti le-am spus niciodata, doar le-am tinut inauntru..si acum ca ai plecat imi lipseste totul in legatura cu tine , nu pot sa cred ca inca te mai vreau!
Si chiar daca toate vocile din capul meu imi spun ca locul meu e langa tine..o sa imi calc pe inima si voi merge mai departe pe drumul vietii mele.

Inca o confesare..

Nu stiu de ce de-abia acum imi asum un adevar caruia nu i-am dat crezare , pe care l-am negat de atatea ori in fata propriului meu suflet : eu inca te mai iubesc. Candva ai rupt ceva in mine, mi-ai omorat destinul. Odata , tarziu, voi rupe si eu ceva in tine si apoi te voi lasa sa pleci. Chiar si atunci tot ma vei iubi. Stii , pasiunea nu cunoaste alfabetul ratiunii, vocabularul acesteia . Ea doreste doar sa se manifeste pe deplin , chiar daca nu priveste in schimb decat sentimente suave. M-ai urat...nu mai conteaza acum , caci acest sentiment e la fel de puernic ca iubirea. De ce m-ai urat? Am avut timp sa ma gandesc bine si sa inteleg tot ceea ce s-a petrecut in sufletul meu. Ca si prietenul , indragostitul daruieste tot ce are, fara a astepta o recompensa..daca persoana iubita ne deceptioneaza, oare avem noi dreptul sa ii blamam caracterul ? sau sa ii asaltam slabiciunile? Nu e oare de datoria noastra sa ne asumam o persoana care nu ne iubeste la fel ca pe una ce o iubim?
De dragoste sunt acum satula , ca de orice amintire. Am pasit pe drumul vietii pana acum si deja am obosit . Am gresit ..si cu ce pret ? Am fost pe cale sa-mi vand sufletul si tot n-am primit ce mi-am dorit.
Inchide ochii..va fi mai bine. Nu o sa mai vezi toata durerea ce te inconjoara..dar tot o vei simti. Iti curge prin vene , nu o simti? E deja parte din tine..nu mai incerca sa o alungi..ea tot o sa ramana acolo..ranile tale sunt prea adanci si nu o sa se vindece atat de usor..singura cale sa poti merge in continuare e sa nu privesti inapoi.
Gandeste-te bine ce alegi pentru ca mai apoi sa nu iti regreti decizia..eu desi am ales sa merg mai departe..tot te port in inima , zambind pentru ca te-am avut ..

Nu te mai vreau, nu te mai cred !

Pana la urma totul are sfarsit. Nu regret ca te-am iubit, iubirea e cel mai pur sentiment , e paradisul care nu poate fi uitat. Daca pana acum te-am privit doar cu ochii mei..acum te-am privit si cu ochii sufletului. Si nu mi-a placut ce am vazut. Am gasit doar sperante desarte , vise naruite , vorbe goale si ganduri departe. Lasa , nu ma privi cu ochii de copil . Nu are rost. Nu ma voi mai intoarce la ce am lasat in urma. Viata nu e o poveste. Candva ai avut o sansa..si nu ai stiut sa ma apreciezi asa cum trebuia. Acum nu imi mai e rusine sa ma privesc..de cand m-ai lasat si nu ti-am mai putut urma pasii m-am regasit. Stii, aveam nevoie sa petrec ceva timp cu mine insami si cu tot ceea ce credeam ca a ramas la tine..partile din mine. Dar iata-le tot aici, doar ca eu nu voiam sa le vad. Daca pana acum am trait cu ochii inchisi, din dorinta sau din necesitate, m-am hotarat ca de acum incolo sa ii deschid si sa privesc zambind lumea , in culorile sale. Recunosc, te-am iubit si poate inca te iubesc, dar viata nu sta niciodata pe loc.Intotdeauna trebuie sa tii pasul cu ea si eu mi-am dat seama ca am petrecut prea mult timp intr-o scoala unde se preda doar suferinta. Asa ca de dimineata, cand m-am privit in oglinda , am zambit si mi-am spus ''Vei trece peste !''...Si stii ceva, dragule , acum chiar cred vorbele astea si cred in mine..o sa imi adun toate puterile care mi-au mai ramas si voi da drumul fericirii ce ma cuprinde doar pentru ca merg inainte...
De acum inainte voi invata sa traiesc prin fiecare nerv, prin fiecare vibra, caci de-aia e facut omul. Nu pot ramane mereu cu aceleasi amintiri , regrete si suspine. Nu imi fac bine gandindu-ma ca te las in urma, dar asta a fost propria ta alegere. Poate mi-ai facut si mie un bine alegand sa pleci din viata mea, si desi te-am vrut atat de mult inapoi , acum nu cred ca m-ai mai putea intuneca. Nu pot uita ceea ce ai gresit fata de mine, dar nu iti voi blama acum caracterul si slabiciunile. Mi-ai adus si momente frumoase, de ce sa nu recunosc?  Desi adevarul doare e cel mai bine sa il stiu si sa ma impac cu el decat sa ma mint crezand ca te iubesc. Nu pot sa nu observ..nu mai esti acelasi. Si nici eu nu mai sunt. Dar fiinta mea renaste, ma tot scald intr-o pasiune care nu mai trece.
Nu te mai vreau ,
Nu te mai cred,
Sa te iubesc din nou
Ar insemna sa lupt si sa pierd.
Unele lucruri nu le poti simti de doua ori
Ori mergi inainte , ori mori.
Acum am spus tot ce aveam de spus. Imi revin , caci totul e trecator. Mai bine ramanem doar cu amintirea , cand imi citeai gandurile si sentimentele cu privirea.

Am pierdut.

Unde ma duc? Daca ma duc , unde ajung? Daca raman , cui raman si de ce? Nu poti fi inlocuit si as fi a nimanui daca nu ramai. Totusi , nu iti pot spune ''mai ramai'' ..e prea tarziu pentru regrete , lacrimi si pareri..acum a murit ziua de ieri si a fost ingropata ziua de maine. Stii , poate daca ma adresez tie acum , nu inseamna ca vreau sa vezi sau sa imi raspunzi . Ma adresez tie pentru ca aici esti asa cum te stiam , sau poate asa cum te-as fi vrut. Da , m-ai ranit si inca sangerez. Si inca sunt indragostita de cine as fi vrut sa fii..sau de cine esti. Ma trezesc in fiecare dimineata si ma uit in oglinda..ma intreb cum de am ajuns asa..poate pentru ca te-am iubit..sau poate pentru ca nu m-ai iubit. Poate trebuia sa fi stiut sa te iubesc mai bine. Poate trebuia sa ma iubesti mai mult. Sau poate totul s-a intamplat doar pentru ca asa trebuia. As fi vrut sa fiu tinuta minte ca fata care mereu zambea, chiar daca inima ei era franta si care iti putea lumina intotdeauna ziua, chiar si atunci cand nu o putea lumina nici pe a ei. Totusi , nu stiu daca in starea in care am ajuns mai pot sa fac pe cineva sa zambeasca.
Oricum , da ! imi pasa de tine..si ma doare..m-am ranit pe mine ca sa nu o mai faci tu . Proasta miscare. Cu ce am facut , am pierdut jocul .

Timpul e ucigasul perfect . Omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata . Omoara ura , omoara iubirea. Nu mai ramane nimic in urma. Se ia de noi toti si atunci nu mai exista chei si porti ..mai exista decat amintiri...care oricum vor fi pierdute..Timpul ne face sa uitam cine am fost si pe altii ca am fost. Privesc lumea din jurul meu si observ ca nimanui nu ii mai pasa de ceea ce se intampla. Poate doar tu mai existai in mintea si in inima mea..dar , ca pe toate celelalte lucruri..incerc sa te sterg, pentru a imi sterge mie suferinta. Si merg inainte..dar zambetele mele unde au ramas? Pai..le-ai luat cu tine cand ai plecat , iti amintesti? Poate tu nu, dar eu imi amintesc tot ceea ce ai zis..inca simt fiecare privire grea, ca si fiecare gest si rasuflare calda pe coare o simteam pe obrajii palizi. Da, acum sunt in chinurile asteptarii. Stiu ca nu trebuie , dar astep sa e intorci ca sa te mai privesc cu nelamurire , sa ma saruti , sa iti reprosez , sa ne certam si sa ma impaci cu cateva cuvinte bine alese care imi stergeau lacrimile..acum un zambet valoreaza mai mult pentru mine decat o suta de cuvinte..si daca as vedea din nou curcubeul , in spatele norilor care s-au strans in viata mea , m-as gandi ca esti acolo langa mine , tinandu-ma de mana, dandu-mi curaj si putere sa merg inainte !