Opreste-te ! Acum ca totul s-a terminat , nu mai incerca sa ma chemi inapoi. Oricum nu o sa mai vin. M-am intors de atatea ori la un suflet care defapt nu ma iubea , incat am uitat de propriul meu suflet. Si cand mi-am dat seama , privindu-ma , am realizat ca sufletul meu era doar o umbra din tot ceea ce fusese odata. Toate dorintele si idealurile mele se pierdusera , ramasesera in urma si nu le mai puteam gasi..asa ca , singura , in linistea care se asternuse dupa ce ai trantit usa pentru ultima data , m-am intins pe covor si m-am uitat la tavan. Era intuneric , deci nimeni nu m-a vazut plangand. Dar lacrimile mele nici nu aveau rost. Pacat ca eu nu intelegeam. Dupa ceva timp , am decis sa ma ridic si sa aprind lumina pentru ca intunericul incepuse sa ma sperie. Din greseala , am spart paharul cu apa de pe masa , singura amintire de la marea mea..''lasa , maine plec la mare , o voi imbratisa si ea ma va spala de toate pacatele , lacrimile si greselile..'' mi-am zis. Am luat unul dintre cioburi si mi-am sfasiat pielea de pe mana pe care o sarutai in fiecare zi..cand a inceput sa-mi curga sange , nu am simtit durere , ci am simtit ca o data cu sangele , te scurgi si tu din venele mele.
Dar la un moment dat , sangele s-a oprit. Acum nu te mai simteam atat de adanc in sufletul meu..in zilele urmatoare am pasit inapoi pe drumul pe care ma tarasem pana cand ai plecat. Si uitandu-ma atent , am gasit ceea ce pierduse.
Si acum , ma simt completa din nou , iar tu nu mai esti decat o umbra care imi intuneca ochii uneori..dar , chiar si asa , completa ,
nu ma voi lasa de a te iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu