In and out.

Te uiti la mine cu ochi curiosi si ma intrebi in ce cred. Altadata as fi raspuns ''in iubire ! ''..acum nu mai sunt atat de sigura. Am ramas amandoi in aceeasi incapere care ne e atat de cunoscut amandurora. Ii stim fiecare coltisor , stim cate s-au petrecut aici si totusi ne simtim straini. Si stiu de ce e asa...pentru ca noi suntem straini fata de propriile noastre suflete si credinte. Am devenit reci si nu vrem sa mai simtim nimic..ne e teama de durere si de suferinta. Totusi , stam fata in fata dupa mult timp si ne regasim unul in ochii celuilalt..parca nici nu a trecut timpul. Vad in fata mea acelasi copil cu ochii verzi , cu zambet carismatic si suflet curat..tacerea care e intre noi ne tine departe si nici eu , nici tu nu o putem sfarama. As vrea sa se termine o data , sa spunem ce avem de spus si sa plecam. Pentru noi timpul nu a fost de ajuns. Pentru ca noi ne iubim la fel , chiar daca nu recunoastem.
- Ma mai iubesti?
-Da.
Si iar aceeasi tacere. Nu am curaj sa te intreb daca mai simti la fel. Asa ca ma ridic si ma indrept spre usa. Nu stiu cum am ajuns din nou aici , amandoi , singuri. Te ridici si tu. Deschizi usa , iesi si o inchizi.
S-a terminat.

Ma mint , din nou.

Iar m-am lovit de acelasi perete alb si rece. Doar ca de data asta m-a durut mai mult decat oricand. Stii , mi-am calcat pe inima si am decis ca trebuie sa te uit..am inteles in sfarsit ca era mai bine pentru amandoi. Tu oricum nu aveai nevoie de mine , iar eu , eu...pe mine inca ma doare. Stiu ca inca sunt un inger , dar nu-mi mai simt aripile...si cad. Si in caderea mea mai intalnesc persoane care ma intreaba ce fac...si le raspund mereu acelasi lucru : ''Cad !''...
Mi-e teama de momentul cand o sa ating pamantul. Sunt aproape sigura ca o sa ma fac farame...si atunci in sfarsit o sa fiu linistita. Pentru ca te voi uita.
Si iar ma mint.

Lost in the dark.

Iar m-am patat de sange pe camasa...cand am dus mana la inima , am simtit un gol pe care nu mai am cu ce sa-l umplu...cand stateam cu capul apropiat de pieptul tau si iti simteam bataile inimii credeam ca totul in lume e curat si bun...si acum ca m-ai lasat singura nu stiu incotro sa ma indrept..as vrea sa merg acasa , dar nu mai e nimeni care sa-mi deschida usa...cand te-am luat de mana si am inceput sa fug , toate au ramas in urma. Si de atunci toate s-au schimbat. Asa ca acum , dupa ce m-ai lasat in intuneric , socotind ca asa o sa-ti fie bine , fara sa te gandesti ca-mi sfasii inima , ratacesc in intuneric , tanjind dupa o raza de lumina. Pana acum m-am lovit doar de ziduri reci , din nou si din nou..si inteleg ca ar trebui sa invat sa traiesc si sa ma apar singura, dar nu pot ..sunt slaba si mi-e dor. Si in ochii mei iar se citeste singuratatea.